thereistomorrow

Dea dea, stiu, cer prea mult, de obicei cer prea mult si de la oameni si de la cainele meu si de la cei langa care merg in metrou in fiecare dimineata. Cer prea mult pentru ca sunt obisnuit sa ofer mult si astept sa mi se ofere macar cat ofer si eu. Eh, poate ar fi mai bine sa nu mai cer, sa astept, sa astept sa vina iarna si sa fiu iar copil, sa astept sa pice cumparatorul ala din cer, sa ma astept ca toata lumea sa ma aprobe. Sa astept sa ma insor, sa asteptam un copil. Sau mai bine sa visez? Sa visez ca nu sunt aici, sa visez ca n-am murit inca desi pe zi ce trece ma sting incet si sigur, sa visez la o lume mai buna, la oameni cinstiti si nu la minciuni de care ma lovesc zilnic, sa nu ma mai astept ca lumea din jurul meu sa joace v-ati ascunselea cu cuvintele, cu ideile, cu faptele. Eu visez ca am un copil, visez ca o sa ii ofer toate lucrurile de care nu am avut eu parte, visez ca o sa ma intrebe: tati, dar cerul de ce e albastru? O sa ma blochez, dar gasesc eu un raspuns. O sa-mi zica, tati, dar Doamna care te-a crescut unde e? Si atunci o sa fac legatura, cerul este albastru pentru ca Doamna care m-a crescut avea ochii albastri, iar cand ea s-a dus sus cerul a preluat ceva din ochii ei. De fiecare data cand ma uit la cer imi imaginez ca ma uit in ochii ei. A fost si 26 septembrie, am fost si am aprins o lumanare pentru ea, am rugat-o din nou ceva desi mi-am pierdut dreptul la ultima dorinta acum o luna, dar sper, sper ca ma va ajuta cum face de fiecare data. Pana acum ceva ani nu credeam eu in Dumnezeu, mai nou cred ca exista, exista doar ca sa-mi faca mie viata un cosmar si sa-mi aduca aminte: you fucked up so many times, now you have to pay. Si platesc, platesc cu varf si indesat, dar de fiecare data nu-mi pierd speranta. Visez ca fi-miu sau fi-mea o sa schimbe ceva in lumea asta, nu va fi doar unul/una din popor, un prost care va avea bemve dar care nu va sti sa respecte persoana de langa, o proasta care va crede ca lumea se invarte in jurul ei si pentru asta nu trebuie sa munceasca ci doar sa astepte un campion cu bani. Seara cand mai imi aprind o tigara am timp sa reflectez, sa privesc luna si sa ma gandesc, ai mei au 50 de ani, nu vreau sa ma gandesc ca e posibil sa-i mai am putin timp langa mine, vad copiii de alta data pe care ii stiam de cand aveau 5 ani, acum au 16, 17, 18 ani, sunt cum eram eu acum 10 ani si ma simt batran, ma simt trecut, ma simt nesigur, simt ca nu mai am timp s-o bucur pe maica-mea cu un nepot/nepoata, simt ca nu mai am timp sa ma bucur de un copil, sa ma bucur de o viata linistita langa persoana iubita, totul trece prea repede pe langa noi. Cineva foarte drag mie mi-a facut o promisiune, probabil in ziua aia m-am indragostit de persoana aceea, mi-a dat speranta ca tot ce am zis mai sus se poate realiza si sper si visez si astept, astept o minune in lumea asta putin spectaculoasa. Acum ma bag la somn si sper sa va visez pe voi, va stiti voi cine.

Pentru ca m-am saturat sa stau la bloc si m-am saturat de praful din bucuresti, ma reorientez spre o zona de campie cu o padure si cu teren, adica o casă pă pământ cum ar zice un poet. Deci vand apartament in Aviatiei, pe Alexandru Serbanescu, il dau ieftin, 105 000 E, zona e rezidentiala, asa zice lumea, etaj 4/4, suprafata 62 Mp, 2 camere.

Ca tot e la moda si e in voga acum nu ma pot abtine sa nu scriu ceva legat de chestia asta, am mai scris cum plangeam la meciul ala cu Benfica cand am pierdut cu 2-1 si cand Ellarey l-a eliminat pe Lacatus pt o prostie si cum urlam cand am batut PSG cu 3-2 si cum l-am luat in brate pe taica-miu(lucru nemaintalnit) la Steaua – Valencia 2-0. Eu unu nu mai suport, m-am saturat sa vad aceleasi si aceleasi articole si aceleasi cacaturi in presa, m-am saturat sa vad sclavii cum deschid usile si zic sarumana plina de branza nea……nu-i pronunt numele pentru ca m-as injosi. Nu eram mare fan Bergodi, el o fi bun ca antrenor, nu am apucat sa vad, mi-a placut ca a impus disciplina si ca petardele alea de jucatori il respectau, nu il injurau ca pe Laca. Lacatus e simbolul Stelei, a fost si va fi cel mai iubit in Ghencea, am acelasi respect si pentru Ogararu si pentru Belodedici, unii dintre stelistii adevarati, mi-e dor de Steaua mea, de Steaua noastra, Steaua care facea spectacol in Ghencea, Steaua care juca fotbal. In Romania de azi fotbal = bani, nu se mai joaca de placere, probabil doar pe la Branesti sau Chiajna sau orice alta locatie unde salariile nu-s de neam prost si unde fitele lipsesc. Degeaba zice lumea: jucatorii sunt praf, asta stim toti, Antrenorii sunt praf, asta stim toti, Conducerea nu mai vorbim cum e ca n-are rost, avem un Argat presedinte de club, un tusier si rude, nepoti, veri, unchi, gineri, cacat. 2003, iti multumim pipera ca ne-ai salvat de la faliment, iti multumim ca “ne-ai dus in semifinale in UEFA si in grupe in Champions League, ai fost tare, ti-ai atins scopul, acum lasa-ne in pace, ia-ti alta jucarie si invarte-o tu cum vrei. (am glumit cu multumirile, i-as multumi doar daca l-as vedea cu pamant peste el). Eu unul renunt sa mai merg la meciuri, am fost, am vazut, m-am saturat, m-am saturat de aceeasi miuta obosita, m-am saturat sa aud peluzele cum il injura in timp ce aplaudacii cu goarne de la T1 si T2 il aplauda si huiduie scandarile galeriei, sa-si ia T1 si T2 si sa se duca unde vrea el, la FC Pipera, la Fc Voluntari. Adio Steaua

Da, am comis-o iarasi, singurul regret pe care-l aveam pana acum s-a dublat, s-a ridicat la patrat, am comis-o din nou, m-am purtat iar ca dracu cu persoana care inseamna totul pentru mine in momentul asta. Hmm, dar oare am facut-o fara motiv? Oare sunt instabil psihic si ma apuca asa din senin boala pe cineva si incep si-i car cuvinte? Sau ca de obicei sunt provocat? Asta n-o s-o stiu niciodata pentru ca eu sunt prea limitat in gandire sa avansez atat de departe incat sa scot capul de sub plapuma mea din globul meu de cristal si sa vad dincolo de ele. E foarte simplu: eram temperamental acum catva timp, ma enervam din orice si orice nu mi se parea mie in regula era blamat si facut praf, eh, de ceva timp lucrurile s-au schimbat, am devenit mai ponderat, mai optimist, parea ca viata merge intr-o directie buna. Dar cand ai langa tine o persoana nesigura care o data pe saptamana vrea sa plece ca: “asa i s-a sculat ei” tensiunea se aduna, nervii se aduna, am dat un adevarat test in perioada asta si acum cred sincer ca pot sa merg in maini pe carbuni incinsi si sa nu patesc nimic. Au fost de departe cele mai grele 3 luni din viata mea, dar in acelasi timp si cele mai frumoase. Acum probabil vor sarii si comentatorii: “what goes around comes around” – te inseli, zicala e valabila doar cand o zic eu. Imi pare rau ca a inteles gresit, imi pare rau ca am refulat, probabil ca daca taceam si inghiteam a nustiucata oara era mai bine, dar nu mai e cazul, daca ea asa considera ca trebuie sa te porti cu persoana pe care o iubesti i-am aratat si eu ei reversul medaliei. O iubesc si nu mi-e rusine sa spun asta, nu mai exista altcineva pe pamant in momentul asta pentru mine, ii vad numele scris pe toate zidurile si de fiecare data cand inchid ochii o vad pe ea, pacat ca sunt singur in relatia asta.

Ca tot zice lumea ca joc teatru si ca tot zice lumea ca zic chiar tot aici, uite ca a venit si momentul ala, sa dam cartile pe fata, in urmatorul post o sa fac un scurt rezumat la tot ce a insemnat Radu pana acum.

Nu intru in copilarie ca atunci eram mic, trec peste momentul ala dureros de la 21 de ani pentru ca pe ala il stie toata lumea, l-am spus si il repet cu ce ocazie prind, ajung la prima relatie. Intotdeauna mi-am dorit o relatie stabila, nu sunt genul care sa o arda cu 10 deodata, stiu ca as putea sa fac asta, urat nu sunt, prost nu sunt, dar nu-mi place, nu-mi place sa fac ceva ce nu as vrea sa patesc la randul meu. Sunt fraier ca nu fac asta, mi s-a spus de multe ori, am avut o singura aventura, in rest numai relatii, mai mult sau mai putin serioase. Prima relatie a fost ceva iesit din comun, eram indragostit pana peste cap, a durat 1 an si jumatate, cea mai lunga de pana acum, la un moment dat ea a luat decizia sa ne despartim, voia altceva, eram primul pentru ea si a cautat altceva, sa vada cum e cu altcineva, am suferit, in 2 saptamani am mancat de maxim 10 ori, eram o epava, am reusit sa trec peste. Dupa vreo luna am vorbit, s-a gandit ca poate putem sa ne impacam, am trecut peste tot ce mi-a zis si am zis, ok, ce-o fi o fi, greseala pe care n-o voi mai repeta in niciodata, ne-am impacat, apoi iar a plecat si de data asta definitiv. A urmat o scurta relatie de o luna, un fel de tampon, nimic deosebit. Apoi a urmat o alta fata, am stat 3 luni dupa ea, am fost 3 luni cu ea, am aflat ca nu voia sa faca sarbatorile cu mine, ci voia sa le faca cu prietenii ei, fara mine, ne-am despartit, dar am ramas buni prieteni, acum e ca o sora mai mica pentru mine. Vreau sa cred ca am reusit s-o schimb putin, era un copil tembel atunci, acum are o relatie de un an si o invidiez pentru asta. Au urmat cateva tragicomedii despre care prefer sa nu vorbesc. Apoi a aparut o noua EA, avea o privire care ma topea, a durat doar 3 saptamani, dar au fost 3 saptamani superbe. Din nou niste tragicomedii…..Apoi a aparut o alta fata, o fata diferita complet fata de cele dinainte, o fata de varsta mea dar cu mentalitatea uneia de 18 ani, am avut un accident de masina grav impreuna, am stat 7 luni impreuna, ne-am iubit, ne-am certat, ne-am despartit, nu am mai suportat gandul si ideea ca sunt mintit si ca nu ma simt bine langa ea. Am multe lucruri pentru care sa- i multumesc, a facut multe pentru mine si m-a ajutat enorm cand am avut nevoie. Din nou o greseala de judecata de o luna si ceva, apoi o alta fata, o fata langa care m-am simtit cel mai in siguranta, o fata perfecta din multe puncte de vedere care sunt sigur ca si acum ma iubeste si de care mi-a fost foarte greu sa ma despart, desi relatia nu mai mergea de ceva timp, ceva s-a rupt, ajunsesem sa o vad ca pe o sora mai mica si asta nu e deloc in regula, imi pare rau ca te-am facut sa suferi. Acum e o alta poveste, o poveste cu un scenariu mai ciudat decat o telenovela, o poveste cu du-te vino la 5 minute, dimineata e totul ok, dupa masa vrea sa ne despartim, seara imi zice ca ma iubeste. Intotdeauna am cautat stabilitatea, intotdeauna am cautat siguranta, increderea, asta ofer, asta vreau in schimb, minciuna e pentru oameni lasi, pentru oameni de cacat, nu-i de mine. Multa lume crede ca-s un mare bagabont, ca nu-s de incredere, ca am toane, ca sunt copil, ca sunt fals, ca joc teatru….da, joc teatru la munca, cei de acolo ma stiu ca pe un ingamfat (fals), ca pe un nesimtit (fals), ca pe unu care se uita dupa orice pizda si ar fute orice are gaura (fals). Cei care vor sa ma vada cum sunt stiu ei mai bine ce si cum, la munca sunt Marius, vreau sa-mi dedublez personalitatea si reusesc, nu ma intereseaza cine citeste si ce citeste si ce parere isi face, eu asta sunt, daca vreti sa-mi fiti prieteni sa stiti ca pentru voi, prietenii adevarati as face orice, oricand fara sa cer ceva in schimb. Asta sunt, asa am fost educat. Complimentele nu vin gratuit niciodata, sentimentele nu mi le exprim doar de dragul de a mi le exprima. Am inghitit multe cacaturi la viata mea si o sa mai inghit tone de cacat, asta e viata, daca iubesti, daca accepti, daca nu vrei sa renunti inghiti multe.

Multumesc tuturor celor care ma inteleg si care sunt alaturi de mine cand mi-e greu, multumesc tuturor fetelor care au trecut prin viata mea pentru ca m-au invatat cate ceva si continui sa caut pana voi gasi acea russian doll, ultima, cea cu care voi ramane pana la adanci batraneti, cred in lumea aia utopica in care suntem fericiti, avem copii frumosi, o fata pe care s-o cheme Elena, un baiat caruia nu-i stiu numele inca. Visez la pensiunea aia la Sibiu si la momentele alea cand o sa ma trezesc dimineata si o sa mi se spuna ca sunt iubit si voi raspunde cu aceeasi moneda. E greu si e aiurea sa te gandesti ca nu e nimeni langa tine care sa se bucure ca zambesti si sa traiasca viata alaturi de tine. M-am saturat de incertitudini, de minciuni, de prostii si de tampenii aruncate gratuit.

Asta sunt EU, cel adevarat, stiu ce vreau, stiu unde merg, stiu ce-a fost si ce este si astept cu nerabdare viitorul, sunt sigur ca nu prind 30 de ani, nu ma vad peste 30 de ani, desi vreau copii, vreau sa fiu fericit, dar parca locul meu nu e aici, am facut multe lucruri bune, multe lucruri rele, cele rele le regret, cele bune ma bucur ca au fost. Regret ca m-am purtat urat cu persoana care ocupa cel mai mult loc in sufletul meu, stiu ca m-a iertat, dar eu nu pot sa-mi iert greselile. Vreau din nou sa-mi cer iertare, stiu ca esti acolo sus, stiu ca ma vezi, stiu ca esti alaturi de mine in orice decizie as lua, vreau sa-mi cer iertare pentru tot si vreau sa-ti multumesc pentru tot, fara tine nu as mai fi eu.

Cu asta inchei, stiu ca o sa reactionati urat, stiu ca fostele mele prietene o sa ma injure, dar nu-mi pasa, simteam nevoia sa o spun, si o spun aici, ca asa vreau eu, asta e altarul meu, refugiul meu, intr-o lume de cacat e singurul loc in care sunt presedinte.

Eh, aici e complicat….Sunt multe lucruri care ma fac sa zambesc, dar parca mai multe lucruri ma fac sa ma intristez si sa adopt privirea aia goala cu ochii infundati in orbite. Desi sunt cel mai mare pesimist in viata in ultimul timp m-a caracterizat optimismul, de ce? nici eu nu stiu, probabil ca nimeni n-ar putea sti. Mi s-a zis ca nu stiu sa ma port, ca nu sunt educat, ca nu am trecut prin viata si ca-s copil…..lucruri reale pe de-o parte, dar minciuni pe de alta parte. Stiu sa ma port cu persoanele care merita si stiu sa intorc “favoruri” celor care ma “iubesc”. Din pacate am prea multa educatie ca sa ma cobor la mintea unora si sa fac circ cum fac si ei. Prin viata am trecut si trec in continuare, numai ca eu nu trec ca gasca prin apa ci calc adanc. Copil incerc sa fiu de fiecare data, cat pot si cand pot, am mai spus-o si o repet, copilaria mea s-a incheiat acum cativa ani cand am pierdut ce-aveam mai bun pe lumea asta. se spune ca mama e cine te creste, nu cine iti da viata, inseamna ca eu am 5 ani mi-am pierdut mama. Si ce daca mai sufar si acum? si ce daca o rog de fiecare data sa aiba grija de cei la care tin si sa uite de mine ca eu ma descurc si singur? si ce daca plang cat de mult pot de multe ori cand o simt aproape si cand simt ca e alaturi de mine in toate deciziile pe care le iau? Ce daca era sa mor de vreo 3 ori pana acum si am scapat decat cu sperieturi si zgarieturi? Incep sa cred ca mi se termina vietile, dar macar as lasa in urma multe lucruri bune pe care le-am realizat, chiar daca multi vad sau nu vad asta. Ce ma face sa zambesc? Chipul ei dimineata, zambetul ei, copilariile ei. Ce m-ar face sa zambesc? Zambetul copilului meu, fericirea celor din jurul meu, o calatorie de o statie in cabina conductorului de metrou, o saritura cu parasuta, certitudinea unor lucruri. Fericirea e scurta, putina, de asta trebuie sa zambesti de fiecare data cand ai ocazia, nu numai pentru tine ci si pentru cel de langa tine, poate chiar se bucura sa te vada zambind. Eu am renuntat sa mai zambesc, pentru ca nu ma vede nimeni si nu se bucura nimeni cand eu sunt vesel.

In ultima vreme mama natura se cam joaca cu norii si creeaza peisaje superbe pe cerul trist al bucurestiului. Combinatia de nori cu soare si urmata de o ploaie tropicala ma da pe spate, e vremea mea preferata, stau ca un copil tembel si ascult cum se lovesc picaturile de pervaz si de geam, ador sa deschid geamul dupa ce se opreste ploaia si sa vad aburii cum ies din asfalt si sa simt mirosul de ud, de iarba uda, sa dispara mirosul ala de praf. Din pacate la noi uda betoanele, dar prin alte zone face ravagii, de ce? pentru ca romanii care conduc tara sunt prosti si ii intereseaza doar de curul lor, iar fraierii sufera, fraierii isi inunda masinile, casele, pierd recolte, case, animale, copii, rude. Ploaia e dezolanta pentru unii, odihnitoare pentru altii. Pe ploaie se spune ca ori se numara banii, ori se fac copii. Am citit undeva ca e bine sa mergi prin ploaie, de ce? pentru ca lumea nu isi da seama ca plangi, am mai zis-o, ca sa poti sa razi din nou, trebuie sa plangi macar o data, indiferent de motiv, trebuie sa plangi din tot sufletul. Stiu, iar aberez, imi sta in caracter sa aberez, nu pot sa scriu chestii triste si coerente pentru ca nu am motiv sa fiu trist, in ultimul timp viata mea a fost similara cu vremea din ultima perioada, ziua senin, seara furtuna, un adevarat du-te vino, in ultimul timp pare-se ca a iesit din nou soarele, dar nu se stie niciodata din ce parte bate vantul si aduce norii aceia negrii de furtuna, se spune ca de la rusi vine ploaia, din est vin toate problemele. N-o sa inteleg niciodata cultura clubbing, n-o sa inteleg niciodata de ce pentru unii distractie = club si atat (chiar atat de limitati in distractii pot fi unii?). Nu sunt normal pentru ca nu-mi plac chestiile normale, chestii pe care le face toata lumea, poate d-aia sunt perceput diferit, am observat ca nu mai injur atat de des pe cat o faceam? abia mai scap o pula, doua pe zi, si e bine…am observat ca nu mai simt nevoia sa fumez, oare ma maturizez? oare cresc? Sau poate e doar o chestie de moment? Visele mele nu mor niciodata, oricat de mult ar ploua, nimeni nu reuseste sa-mi spele pacatele, visele, ideile, incapatanarea. Viata e prea scurta sa stai sa te gandesti la ea, traieste-o, traieste-o cum iti place, langa cine iti place si daca pe parcurs mai si iubesti e perfect, ai grija sa fii iubit la randul tau, pentru ca daca nu esti iubit si nu iubesti o sa tot ploua si o sa ajungi un batranel ud si trist ca mine.

Pe masura ce trec secundele, minutele, orele, zilele, anii si pe masura ce merg pe drumul meu, drept inainte imi aduc aminte de persoanele pe langa care am trecut, persoanele cu care am stat de vorba, persoanele care mi-au oferit adapost si mi-au oferit o farfurie de mancare calda si zambesc. Ma gandesc la cei pe care i-am ajutat si cei care m-au ajutat, cei care au mers alaturi de mine kilometri buni de drum si cei care au preferat sa arunce cu pietre in mine in timp ce treceam prin fata lor. Privesc in urma si nu-mi pare rau de ce las in drum, nu-mi pare rau ca v-am cunoscut in trecere sau ca am apucat sa schimb o vorba cu voi, imi pare rau ca pe unii v-am facut sa plangeti, aduceti-va aminte ca ati si ras alaturi de mine, pe multi v-am influentat, pentru multi am fost o sursa de inspiratie si v-am facut sa alegeti un drum similar cu al meu. Calatoria asta toti o facem, fiecare merge pe drumul lui, pe parcursul timpului ne intersectam cu persoane care isi urmeaza drumul lor, incercam sa mergem alaturi de ei o perioada, dar ne dam seama ca drumul nostru nu se indreapta in aceeasi directie si ca de fapt am deviat de la traseu. Lucrurile astea se intampla foarte des pentru unii, unii isi gasesc drumuri comune de prima data de cand se intalnesc, ei sunt cei fericiti. Va multumesc ca ati mers alaturi de mine la un anumit punct si ca drumurile noastre au mers in paralel o perioada, probabil vor mai fi multe de acum inainte, multe rascruci, multe decizii de luat. Sunt sigur ca alaturi de prieteni voi merge intotdeauna pe acelasi drum si cand voi avea nevoie de ei imi vor sari in ajutor. Drumurile noastre se vor opri la un moment dat, dupa multi kilometri, dupa multe secunde vom ajunge la capat, acolo vom trage linie si vom vedea: a meritat? isi vor aduce aminte cu placere de mine cei pe langa care am trecut? sau ma vor blestema si se vor bucura ca am ajuns la capat de drum? Drumul e lung de acum inainte si serpentinele acum incep, copilaria ia sfarsit intr-un anumit moment, a mea a luat sfarsit acum 5 ani si de atunci merg pe acelasi drum, ghidat de aceeasi lumina si de aceeasi dorinta, probabil ca nu mai e mult si va rasari si soarele pe strazile adiacente drumului meu.

Asta e problema cu toata lumea, cu orice relatie, tre sa te ridici la nivelul ultimului/ultimei si daca ultima relatie el/ea a fost indragostit/a pana peste cap ai belit pula, tre sa fii mai presus de Dumnezeu la faza asta. Cand o fata a fost tinuta in puf in toate relatiile e clar ca vrea si de la urmatoarea la fel, dar acum vine intrebarea: “daca te-a tinut in puf acum de ce nu mai esti cu el?” Si intotdeauna vine intrebarea:”daca-i asa minunat, unde e acum? si ce cauti cu mine?”. Aici intervine greseala unora, eu am o parere buna despre femei, pana la un anumit punct, cand incep sa se creada nimfe si uita ca una de-a lor a deschis cutia aia, Pandora o chema, una de-a lor a mancat maru’ si ne-a bagat pe toti in cacat, una de-a lor l-a impins pe OJ la dublu asasinat. Femeile sunt complexe, asta stim toti, nu le intelege nimeni, nici macar ele nus e inteleg si ma intreb, cum poti avea incredere in ceva ce sangereaza 5 zile si nu moare? Revenind la subiect…duamnele mele, nicio relatie nu e ca ultima, oricat ai incerca sa crezi asta, daca aia dinainte erau papagali si te faceau sa fii fericita prin lucruri simple (clubbing, scos in oras, dus pe valea raovei, terase, restaurante), poate urmatorul o sa te dea pe spate in alt mod, n-ai de unde sa stii pana nu incerci. La fel si cu fostele: noi suntem mai simpli, la unii totul se rezuma la sex, daca aia dinainte te-a supt si ti-a dat limbi in cur e clar ca o sa vrei ca si urmatoarea sa faca asta (nu vorbesc din proprie experienta, nu-mi place sa-mi discut activitatile sexuale). Dar daca cea dinainte a fost exact cum trebuie sa fie o fata, dar din pacate ceva n-a mers, e clar ca vrei asta si de la urmatoarea, sa fie o fata, sa fie normala intr-o relatie, sa te dea pe spate. Fiecare e diferit in felul sau, nu trata urmatoarea relatie ca pe ultima pentru ca, surprinzator s-ar putea sa se termine, fii diferit, fii spontan, deschide-ti ochii, mintea, sufletul si poate o sa-ti fie bine.

In cautarea de material pe blog am intrebat o prietena despre un subiect de blog si mi-a zis sa scriu despre incompatibilitatea dintre oameni, iar din discutia cu o alta prietena mi-a venit o idee despre un pact cu diavolul, asa ca le-am inglobat pe amandoua intr-un singur post. mai fac economie de “hartie”. Sa vin intai cu ideea de a le combina, iar apoi le voi dezbate separat. Deci, eu vreau sa fac un pact cu diavolul sa nu mai existe incompatibilitate intre mine si anumite persoane, bine, din punctul meu de vedere nu exista termenul incompatibili, exista doar: I like you, I don’t like you. Si de aici apar si derivatele: imi placi, imi placi din ce in ce mai mult, te ador, te iubesc, nu te mai iubesc, nu ma mai simt bine cu tine, te urasc. La nu te plac e simplu, nu te plac asa ca nu vreau sa am de-aface cu tine. Deci incompatibilitatea apare doar in cazul metalelor, magnetilor si altor chestii fara sentimente, in cazul oamenilor nu se pune problema, bine, in cazul barbatilor, la femei e alta poveste de chimie, fizica, matematica, logica, educatie fizica. Pentru noi e simplu, te plac, nu te plac, noi gandim simplu, nu ne place sa ne complicam in idei, ideologii sau alte cacaturi. Eh, e greu sa pui in balanta anumite lucruri, gen: nu-mi place cum ma atinge, nu-mi place ca face glume proaste, dar nu incerc sa-i schimb astea, nu vreau sa-l invat sa faca astea, sa se descurce singur….inchid ochii la lucrurile bune, nu putine si iau in considerare faptul ca s-a basit la masa sau ca mi-a aratat degetul mijlociu, e clar, e un badaran si asta inseamna ca tre sa scap de el….simplu ca buna ziua, conteaza ce parere are el sau conteaza ca-mi place mult de el? NUUUU, eu sunt femeie si universul se invarte in jurul pasaricii mele, pentru ca pana la urma orice barbat asta vrea. Nu dragelor, nu orice barbat vrea sa v-o traga, unii mai vor si sa va vada zambind, sa va auda razand, sa va auda vorbind despre orice prostie posibila si imposibila, sa va tina in brate si sa se simta si ei impliniti alaturi de voi. Incompatibilitate nu exista, exista doar prea multa gandire si prea putina actiune.

De ce un pact cu diavolul? pentru ca iti cere la schimb sufletul si pana la urma ce as putea sa fac cu sufletul? Cand pui prea mult suflet e nasol ca iti exprimi sentimentele si devii vulnerabil, cand te doare sufletul inseamna ca suferi, cand ai pe cineva acolo bine ascuns in suflet si acel cineva nu e langa tine suferi. Deci? ce facem cu sufletul? ce ne aduce el pozitiv? nu ar fi mai simplu sa-l cedam la schimb cu ce vrem noi? Eu ofer bonus si o constiinta. Nu cer nimic in schimb, le dau gratis, nu am ce face cu ele. Pana la urma nu poti face un pact cu Dumnezeu pentru ca oricum din start sufletul tau daca e curat e al lui, tu trebuie doar sa-l pastrezi curat, eu vreau sa fac un pact cu Dumnezeu: ii ofer ce vrea el, absolut orice, ma duc la biserica in fiecare duminica, citesc biblia de 10 ori in fiecare seara, invat fiecare rugaciune posibila, vreau de la el doar sa am sufletul fericit si nu doar pentru 10 secunde, o ora, 3 zile sau 3 saptamani, il vreau pentru urmatorii 40 de ani, sunt dispus sa ofer orice. Il rog sa il concedieze p-ala cu butonul rosu si sa-mi dea si mie un strop de fericire constanta, nu vreau minuni, nu vreau luna de pe cer, n-am ce face cu ea, vreau doar sa fiu fericit, un dram de fericire, e atat de greu? Nu vreau sa-l amenint, dar probabil ca o sa fac un pact cu ala cu coarne, poate el ma poate ajuta, Tu ti-ai cam inchis ochii in ultimul timp.

Amin.