N-am mai postat nimic de cam 2 saptamani, lipsa de inspiratie si de subiecte in primele 3, 4 zile, un post salvat in drafts, scris doar pentru o anumita persoana, un accident de circulatie destul de grav pe 26, recuperare si alergatura pana acum si multe altele.
Lucrand intr-un call-center, un fel de Apaca, varianta moderna, observi foarte multe atitudini, comportamente, reactii, din peste 150 de angajati multi ies in evidenta, nu atat prin lucrurile iesite din comun pe care le fac, ci prin prostia lor. Cand fac remarca: “taranul incult sta la oras” nu vorbesc aiurea. Pe langa faptul ca nesimtirea atinge cote alarmante: telefoane in interes personal in cantitati deloc neglijabile: cate 9 ore pe saptamana. Sifoneala care e la locul ei de cinste: Auzi X, vezi ca ti-am vazut un om care statea cracanat si comenta ceva legat de adresa din buletin a unora dintre angajati….Reactie perfect normala din partea sifonarului, fiecare cioara isi apara puii sau vecinii din sat….un sfat am pentru persoana respectiva: intai asteapta primavara si dupa aia iesi sa dai cu sapa la porumb, acum e inghetat si s-ar putea sa te murdaresti si de noroi cand te dai jos din logan-ul tau ultimul racnet. In fiecare zi de munca afli ceva nou, unde-s 130 de fete, cu varsta intre 18 si 22 de ani e clar ca o sa auzi noile trenduri in materie de hi5, manele, clubbing sau alte fenomene d-astea sociale. Pacat ca de 4 dintre ele am scapat azi, ele fiind date afara pe motiv ca au rupt in doua telefoanele in interes personal, probabil sa-si intrebe parintii ce mai face ghita, purcelul familiei care s-a imbolnavit subit de o boala neidentificata inca.
Mama, te sun de la munca, deci nu pot sa vorbesc mult, minim o ora, tata ce face? iar la camp? Ghita se simte mai bine? ai dat de mancare la gaini? Da, aici la Bucuresti e bine, ma simt ca acasa, acelasi praf care e si la noi pe ulita il gasesc si aici, aceleasi fetze cunoscute. Sper sa te gasesc cu bine cand vin acasa, de azi nu mai lucrez aici, m-au prins ca vorbeam cu marcel despre ultima manea a lu’ guta.
Sa nu se intelega gresit, n-am nimic cu taranul roman, daca nu erau ei muream toti de foame, nu am nimic cu oamenii simplii care muncesc zi de zi de dimineata pana seara. Problema mea e cu parvenitii de bucuresti care uita de unde au plecat si limita bunului simt este de multe ori depasita in cazul lor.
Ce bine te face sa te simti un film bun intr-un moment prost. Cand sunt cu nervii la pamant, cand apare o stare de “i feel like shit”…atunci imi dau seama ca exista ceva, cineva acolo sus care incearca tot timpul sa-mi aduca aminte ca exista speranta. Am revazut dupa multi ani “the shawshank redemption”, unul dintre cele mai bune filme realizate vreodata, daca n-ai vazut pana acum acest film inseamna ca ai cam trait degeaba, daca nu ti-a placut acest film inseamna ca ai unele probleme, daca ai aceeasi “problema” ca si mine atunci un singur lucru e de zis: “Remember, Red, hope is a good thing, maybe the best of things. And no good thing ever dies.”
Admiram linistit cateva profile de hi5, material pentru caterinca, si m-a lovit un paradox – toti pustanii si pustoaicele de maxim 18 ani din zilele noastre se cred printi, printese, faraoni, regine, de aur, de platina, de diamant. Toti pustanii romani de culoare romana se cred la revelionul pro tv si de etnie pro tv (made in romani-a), toata lumea in ziua de azi vrea sa fie rom, toti vor sa fie un gutza, un adrian, un sorinel si de ce nu, un mailat. Probabil cu o asa infuzie de etnici, peste vreo 25,30 de ani vom avea un presedinte de etnie care va recupera tezaurul de la rusi, va recupera tot aurul pierdut de romani vreodata, si-l va pune la gat, il va topi si-l va purta sub forma de ghiuluri, cercei pentru campioana lui, lantzic cu medalion pentru puradel si coviltir la caruta suflat cu aurul Romaniei. Acum merge foarte bine “urarea” de pe vremea raposatului: “viitor de AUR, tara noastra are”. Cu ocazia asta sa-i multumim celui care a creat maneaua, sa multumim posturilor tv care o promoveaza, sa ne multumim ca sistemul nostru de invatamant promoveaza prostia, sa fiti fericiti ca ai vostrii copii nu sunt in stare sa lege doua cuvinte coerente nici in scris, nici vorbit, sa fim fericiti ca exista facultati unde iti poti lua licenta fara sa te duci si sa fim fericiti ca adevaratele valori sunt date la export, cand zic de valori nu ma refer la accent, o-zone…
SIFÓN s.n. 1. Tub curbat sub formă de U întors, folosit pentru a transvaza un lichid între două niveluri diferite. 2. Piesă de metal, de porţelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalaţie. 3. Butelie de sticlă pentru apă gazoasă. ♦ Apa gazoasă dintr-o astfel de butelie. 4. Aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavităţi ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor în formă de tub, care serveşte pentru locomoţie. 6. Canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. siphon, cf. lat., gr. siphon
In argou termenul sifon inseamna altceva, inseamna un individ sau o individa care sta la curu’ tau sa dai o basina, o prinde, se duce la sefu’ ala mare si i-o paseaza lui. In general sifoanele sunt persoane din mediul rural, fara o prea mare educatie, cu lipsa caracter dar cu papagal (nu, nu sunt pirati). Din pacate aceste specimene incep sa devina din ce in ce mai raspandite pe plaiurile mioritice, fiecare incearca sa ti-o traga pe la spate, in fata sunt mielusei, apoi se transforma in ciobani. Va multumesc ca existati si-mi faceti viata mai placuta, astept sa dau o serie de basini, sa le prindeti si sa va stea in gat.
“M-ati prins obosit intr-o seara de decembrie,in haosul vanzarilor de sarbatori, cu un furnizor care nu si-a facut treaba cum trebuie si acum ma faceti cu ou si cu otet. Nu spun ca nu aveti intrucatva dreptate, dar poate va rog sa ma scuzati si sa ma iertati pentru intamplare si atitudine mea din acea seara. Totusi Shopix.ro nu este nicidecum un magazin neserios, chiar daca oamenii sai intru-un moment sau altul, din diverse motive, nu reusesc sa se comporte la cel mai bun nivel. Spre marea mea parere de rau, mi se mai intampla si mie.”
Acest mesaj a fost primit sub forma de comment la un post mai vechi al meu in care aveam o mare frustrare pe shopping-ul online din Romania si pe felul cum am fost tratat. Cu aceasta ocazie tin sa-mi cer eu scuze pentru reactia mea si sa ii multumesc Domnului George ca a dorit sa-mi raspunda si ca nu m-a facut la randul sau cu ou si cu otet. Experienta mea cu magazinele online este un pic mai veche, am avut probleme si cu emag si cu alte magazine online si probabil ca au refulat acum. Cu aceasta ocazie tin sa precizez ca nu m-a deranjat faptul ca s-a gresit comanda si ca furnizorul a fost cu probleme, m-a deranjat strict atitudinea Dumneavoastra, prin prisma faptului ca ati pus problema cu acel numar de telefon cum ca ar fi o onoare pentru mine sa fac rost de acest numar de telefon. Inca o data mii de scuze pentru reactie si pentru faptul ca am divulgat numarul de telefon. PS: ma bucur ca ati postat pe site si marimea jack-ului, 2,5 mm si va sugerez sa faceti cumva rost si de cele de 3,5 mm, cred ca-s mai uzuale.
Ai avut vreodata regrete dupa ce faci un lucru? sau regrete ca n-ai facut ceva? Imi place sa plec de la premiza ca n-am facut pana acum nimic ce sa regret mai tarziu, dar probabil ca nu-i asa, regret ca n-am fost mai atent si mai putin nesimtit cu cineva care nu mai este acum langa noi, dar stiu ca m-a iertat(miss you grandma, I can’t wait to see you on the other side). Regret ca acum 2 ani am ales pe cineva, sau mai bine zis, reales pe cineva care acum imi dau seama ca nu merita, cand puteam sa aleg altceva si probabil acum as fi fost fericit, macar pentru ca as fi vazut cum ar fi daca ar fi, inca am un “soft spot” pentru ea si probabil ca oricand as fi de acord cu orice mi-ar propune( daca citesti astept propuneri) 
) doar o gluma, stiu ca nu s-ar putea. Regret ca nu sunt cum ar vrea unii sa fiu (sau poate nu) imi place asa cum sunt, probabil daca ma crezi ciudat este pentru ca tu esti ciudat(a), eu sunt doar real, ceea ce esti tu e ireal, o utopie creeata dupa ’89 de doritorii de afirmare. Regret unele decizii, unele cuvinte, unele reactii, dar probabil ca nu-mi pare rau, asa a fost sa fie, asa a fost sa mearga viata si sa se intample, probabil vom avea si noi cei putini parte de ce ne dorim, nu vom mai alerga dupa o mica raza de soare, deja strada mea e asfaltata si curatata, flori la geamuri, totul miroase frumos, astept doar sa vina soarele si cand se va decide el sa rasara pe strada mea voi avea si mai mare grija de ea.
Frustrare? complex? lache? emo? neah, just plain, simple, normal.
Just take me home, where the sky is blue and the grass is green, everything’s like i want it to be, peaceful and calm, she’ll be there waiting for me at the end of the street.
Ramasesem dator cu continuarea… am renuntat la ideea de a comanda la magazinele online din Bucuresti si am ales sa fac comanda directa la importator video-s din Timisoara, am dat comanda inainte de craciun, pe 27 dimineata la 10 m-au sunat. O doamna foarte amabila si cu accent banatean mi-a preluat comanda, m-a intrebat culoarea pe care o vreau pentru casti si spunandu-i ca playerul e alb cu negru mi-a recomandat varianta pe negru a castilor, amabilitatea a fost la ea acasa si chiar sunt multumit de promptitudinea cu care mi-au raspuns la cerere. La ora 17 au fost trimise castile ptrintr-o firma de curierat (numele nu merita mentinonat) a 2-a zi la ora 12:00 castile ajungeau la mine acasa, 130 de RON cu tot cu taxa de transport, bani care au meritat, pana la ultimul leu, probabil ca as fi dat si mai mult avand in vedere orgasmele auditive pe care mi le provoaca aceste casti. Multumesc ca mai exista si firme care se respecta.
Aseara pe vremea asta incepea sa ninga, fulgi mari, frumosi, jucausi. Azi dimineata ma trezesc la 7, suna telefonul, un coleg de munca imi zice sa ma uit pe geam, chiaun si cu ochii in ceata, ma uit pe geam……ma frec la ochi, ma mai uit o data? vad vis-a-vis in parcare un barbat care incerca sa mearga prin zapada de cel putin 30 de cm, ma mai frec o data la ochi, nu-mi vine sa cred, insantaneu imi aduc aminte de anii trecuti, cand eram copil si stateam cu orele si abuream geamul cu respiratia uitandu-ma cum si daca ninge. Din punctul asta de vedere inca sunt copil, inca stau si astept uitandu-ma pe geam, un fulg de zapada, o steluta alba din gheata care ma face sa ma bucur mai mult decat m-ar face orice altceva. Bucurestiul a devenit orasul pe care il vreau, un oras linistit, un oras neaglomerat, un oras alb, iubesc calitatea zapezii de a izola fonic zgomotele, iubesc albul acela pur care te face sa pleci cu gandul in alte parti. Bucurestiul s-a transoformat intr-un paradis alb, ce dor mi-era de vremurile cand ieseam in zapada in spatele blocului si construiam cazemate din zapada, cand intram in casa plin de omat, din cap pana in picioare si zaceam in pat 3,4 zile racit cobza, am imbatranit, copilul din mine incearca sa iasa la suprafata prin aceste mici reactii, in fiecare an o sa aburesc geamul uitandu-ma daca ninge si sperand ca o sa am parte iar de placerea asta nebanuita pe care mi-o aduce iarna.
2007 – un an scurt, mult prea scurt, probabil 2008 va fi si mai scurt si tot asa, deci de ce ar trebui sa ma bucur de revelion? de ce ar fi revelionul un eveniment major de sarbatoare? Sa ne bucuram, sa vedem partea plina a paharului, sa facem revelionul la romexpo, in piata, intr-un apartament obscur alaturi de inca 30 de hi5-eri, in club sau mai stiu eu pe unde. Sa iesim din tipar, dar “distrandu-ne” intr-o astfel de locatie nu iesim din tipar, intram in normalitatea asta care se numeste Romania coorporatista si consumista, americanismul se strecoara usor usor in ideile noastre, daca iti canta in noaptea de revelion Tom Jones la ureche inseamna ca esti un pic subdezvoltat acolo sus la mansarda.
Sa ne bucuram ca mai imbatranim un an, sa ne bucuram ca traim la Rromania, sa ne bucuram ca exista trustul PRO unde am putut urmari un revelion Made in ROMANI – A: Limba ţigănească (rromani ćhib, cod ISO: ROM) este limba vorbită de ţigani. Suntem, a zis-o proteveu, inseamna ca suntem si ar trebui sa ne bucuram, avem aur, avem manele, avem mercedezuri, avem vile cu turn, salbe de aur, nunti la 12 ani, copii la 13 ani, traim, ne inmultim.
O statistica realizata la o bere rece a constantat ca: o familie de prosti face 10 copii prosti, acesti 10 copii prosti se casatoresc la randul lor cu alti 10 copii prosti peste 20 de ani, astfel cuplurile formate nasc inca 10 copii prosti de cuplu – viitor ROMANI tara noastra are.
Pacat de zonele cu adevarat incredibile din tara asta, zone neatinse inca de poianisti, sinaisti, predealisti, bustenisti, mamaisti, grataristi pe transfagarasan si tot asa, zone inca pure, neimputite de mirosul de gratar si de cacat, pentru ca romanul mananca si se caca in acelasi loc, intai mananca, apoi se caca, urmeaza sa vina altul care mananca in cacatul celui dintai si tot asa se creeaza circuitul gratarului in natura.
2007 a fost anul in care a disparut un mare Roman: Octavian Paller, 2007 a fost si anul in care a disparut un mic roman – ÎPS.
2007 a fost un an plin, plin de bucurii, de regrete, de insuccese dar si de realizari.
revelionul 2006/2007 a fost cel mai tare revelion, petrecut langa o persoana cu care intotdeauna ma simt bine, revelionul 2007/2008 a fost…si atat.
Ce sa asteptam de la 2008? Eu unul nu astept nimic, cu cat astept mai mult, cu atat voi primi mai putin. Avem un sondaj pe mediafax.ro – ce asteptati de la 2008? 3 variante de raspuns: bunastare, sanatate, dragoste – limitate posibilitatile, romanul nu are alte optiuni, are 3 optiuni, optiuni de horoscop – de aici rezulta limitarea multora. Eu unul vreau sa dispara bradul de la unirii, sa dispara aglomeratia si noroiul de pe strazi, sa nu mai respir praf si noxe de jeep, sa nu mai fiu poluat din toate directiile cu incultura si sosete flausate langa banane din columbia, moni si iri, stefan si andreea, cristi si adelina, gunoi si tarfa grasa, lăzăruş si Dan, etc. s.a.m.d
Vreau cam mult si traiesc intr-o utopie gandindu-ma ca o sa dispara, dar exista si un lucru bun in asta, daca n-am avea ce am zis mai sus totul ar fi monoton, nu am mai avea de cine sa radem si de ce sa ne enervam, am fi prea normali si asta nu se poate, nu in 2008, poate mai tarziu.
