thereistomorrow

26 Septembrie 1920 – probabil cea mai frumoasa zi posibila, ziua in care s-a nascut persoana care pentru mine a fost, este si va fi cea care m-a indrumat, ajutat, invatat, sfatuit, hranit de pe la vreo 5 luni si pana la 21 de ani. Persoana care acum nu mai este printre noi dar care va ramane vesnic in sufletul si mintea mea, pe care n-o s-o uit cat o sa traiesc si careia n-o sa uit sa-i multumesc in fiecare zi. Fara tine nu as fi fost aici, nu as fi fost cum sunt. Pana acum 4 ani nu aveam nicio grija, nu eram o persoana “frustrata”, “cu nasul pe sus”, “obscena”, nu aveam probleme, nu comentam ,nu imi faceam griji..pentru ca ea era acolo sa ma sfatuiasca, sa ma indrume.
Imi pare rau ca nu am apucat sa imi cer iertare pentru toate cuvintele pe care le-am spus inainte sa pleci, e singurul lucru pe care il regret din toata viata asta, nu am tinut si nu o sa tin la nimeni si nu am purtat pentru nimeni respectul pe care il am si il voi avea pentru tine. As vrea sa ma vezi de acolo de sus, sa vezi si sa stii cat ai facut pentru mine si cat m-ai invatat, sa ma vezi insurat, desi eu nu ma vad, stiu ca-ti doreai mult de tot asta si ma intrebai: ce fata crezi ca o sa te suporte pe tine? chiar vreau sa te vad….Asa e, oare ce fata o sa ma suporte pe mine? in special cu ura asta pe care am acumulat-o in ultimii 4 ani. As vrea sa ma vezi ca nu tac, cand am ceva de zis il zic, chiar daca ii fac pe cei din jurul meu sa sufere, dar..asa m-ai invatat, sa zic tot ce am de zis si sa nu raman dator cu nimic. Am undeva bunatatea aia pe care o aveai tu, dar e ascunsa bine si nu vrea si nu poate sa iasa la suprafata. M-ai amenintat ca o sa te tot visez si o sa-mi aduci aminte cat de rau eram si cum ma purtam….chiar as vrea sa te mai vad, macar in vis, te-am vazut o singura data, acum 4 ani, cand se implineau 6 saptamani de cand ai plecat si ne-am intalnit in tren atunci, imi spuneai ca pleci, erai atat de fericita. Imi amintesc 26 septembrie din anul ala, din 2004 cand vorbeam de tine si plangeam ca un copil, simt nevoia sa plang din nou, poate asa o sa ma descarc si poate o sa-mi fie mai bine. As vrea sa iti vezi nepotul, nepoata sau ce ar fi sa fie, desi nu ma vad insurat vreau un copil, vreau sa apara cineva care sa-mi umple inima de bucurie si viata de fericire. Maine am un interviu, poate o sa plec de unde sunt acum, stiu ca o sa fii alaturi de mine si o sa ma descurc mai bine ca niciodata. Stiu ca esti alaturi de mine in orice decizie as lua si am vazut ca ai fost langa mine tot timpul in astia 4 ani…pentru asta iti multumesc. Abia astept sa vin acolo sus sa te vad din nou. Probabil ca asta e singurul aspect pozitiv pe care il vad in moarte, o sa vin acolo sus si o sa te vad. Te iubesc…. Odihneste-te-n pace..

Azi e ziua capitalei, zi de toamna prea frumoasa, capitala de iubim, sau mai bine zis, azi e ziua gunoaielor, ziua traficului infect, ziua prostilor, a nesimtititilor, a cainilor comunitari, a prafului, a inesteticului. De ce? pentru ca ce am enumerat mai devreme caracterizeaza Bucurestiul, un oras fara centru istoric, fara bun simt, fara cladiri cu bun gust, dar cu 5 milioane de masini la 3 milioane de oameni. Ca tot a venit la noi in firma un tip din Grecia sa ne faca un semi-training, concluziile omului au fost: poor people but expensive cars, you can see that they don;t have money, but they buy expensive cars. Deci da, poor people, se vede pe fetele voastre, dar aveti bemve si stati cu parintii la bloc, e ziua voastra. La multi ani Bucuresti, sa te vad cum erai acum 10 ani, frumos, linistit, cat de cat curat, asta iti doresc eu capitala de ziua ta, sa fii ca inainte.

Ca tot am iesit si intrat dintr-o relatie in alta in ultimii doi ani, cam cum intra babele-n economaturile lu’ vanghelie, am ajuns sa cunosc diferite caractere si diferite mentalitati, fiecare tipa cu care am stat a fost diferita de cealalta, din toate punctele de vedere…daca as putea lua cate ceva din fiecare si as pune intr-una singura probabil ca as gasi-o pe The one…desi cred ca nu exista. Am iubit doar doua fete pana acum, si de fiecare data s-a terminat nasol pt mine. Mi s-a spus ca problema e la mine, ca d-aia nu pot sa tin o relatie mai mult de …6 luni sa zic…da, probabil problema e de la mine, cer prea mult de la o relatie in secolul 21, acum lumea gandeste altfel si relatiile unde ei se inteleg sunt tot mai rare…am mai zis, cu cat inaintezi in varsta, cu atat cresc standardele, si cum eu nu-s doar un d-ala care fute si pleaca e normal sa cer mult de la cea cu care stau. Fiecare a avut ceva, am dat doar 2 rateuri, de la ele nu as lua nimic sa adaug acolo la The one, de la celelalte as lua multe, mai mult de la unele, mai putin de la altele, nu insir acum ce as lua de la ele pt ca li s-ar urca la cap.
Sunt o persoana dificila, probabil una dintre cele mai dificile persoane pe care le cunosc, asta a inceput acum 4 ani, de atunci am inceput sa urasc multe lucruri si sa nu ma abtin de la a comenta ce ma deranjeaza, multe nu ar rezista langa mine, cum nici eu nu pot rezista langa o persoana fara personalitate, dar personalitate puternica, nu cea a unei molii.

Actorul Stefan Iordache a incetat din viata la varsta de 67 de ani la o clinica din Viena….hotnews.ro
Odihneste-te-n pace Maestre….
Din pacate cei care sunt mai buni decat noi se duc, se duc acolo sus unde e mult mai bine ca aici, raman in urma filmele, melodiile, amintirile…

O fi coincidenta ca azi n-a fost sfarsitul lumii ci sfarsitul nationalei de “fotbal” a romaniei? Daca jucau in p-acolo pe unde s-a inceput experimentul ala de care ii e atat de frica partidului comuni…pardon, conservator intelegeam, dar s-a jucat la capatul lumii, in Feroe, in Feroe a avut loc sfarsitul bunului simt si al tricourilor galbene…mai bine naturalizam niste ganezi, niste portughezi sau mai stiu eu ce ma avem p-aci prin divizia A si jucam cu astia, oricum, cred ca mai patrioti si mai implicati ar fi aia decat carpele astea care joaca acum la “nationala” noastra, probabil cat i-a luat particulei aleia sa ajunga dintr-un colt in celalalt al tuburilor alora, i-a luat si  lu pitzi sa faca selectia la nationala. Singura gaura neagra care a aparut astazi a fost in mintea lui piturca, care oricum e o gaura neagra sau cum zic aia de la PC, mai multe gaurici negre.
Intr-o nota mai serioasa acum: daca chiar vine sfarsitul lumii ce ne facem? Ce dreacu sa facem, ne bucuram ca am prins sfarsitul, suntem niste ground breakers,ca noi nu mai e nimeni, noi suntem ultimii, o sa se auda despre noi peste mult timp pe marte sau mai stiu eu pe unde la o bere galactica: ii mai tii minte p-aia? aia de pe Terra, pfff, ce inferiori erau, saracii, singuri si-au dat foc la valiza. Deh mah, daca-i manca-n pula, ce vrei, s-au scarpinat. Eu nu cred in sfarsituri ale lumii si nici in alte bazaconii, ma mir cum de n-a aparut si biserica ortodoxa sa protesteze in fata senatului ca vine sfarsitul lumii si nu mai pot ei sa mai scoata niste lei de pe pomana sau de pe botezu’ nustiu cui. Cand o fi sa ne ducem, ne ducem, astia se ataca ca vine sfarsitul lumii ca nu mai apuca sa puna mana pe putere si sa mai faca si ei niste lei inainte sa se duca pe copca. Nu ti-a ajuns voiculescule ca ne-ai intoxicat cu antenele si cu radio ZU mai nou? Murim, mi-e atat de frica…..

Ca tot n-am mai zis nimic de folbal de asta vara cand se faceau minunatii nostri “tricolori” de galben pe la gura si albastru pe la cur prin Austria si Elvetia, m-am gandit sa revin cu un nou post despre ai nostri, despre aia care cu o zi inaintea meciului cu Lituania aruncau cu pietre in ziaristi (nu ca ziaristii ar fi mai departe), apoi lituanienii au aruncat cu goluri in ei si i-au facut de cacat. Multumim pitzurcului ca face selectia bine, la un “meci” de poker cu nashu si cu ION becalee. Dupa senzationalul 0-3 cu Lituania, o tara cu o baza de selectie uriasa pentru nationala, a urmat acest minunat 1-0 cu politistii, muncitorii, pescarii si profesorii din insulele fara copaci……..Sandule – impusca-te, ia-l si pe piturcul cu tine si sariti naibii din avion in drumul spre casa, sa nu-i uitati pe lupescu si pe prunea, alte glorii ale fotbalului romanesc – Sandu, marele jucator al sportului, pitzi – pomanagiul stelei, lupescu – beckenbauer de groapa si prunea – minunea care cu tot cu maini nu reuseste sa sara peste suedezul ala in ‘94 si ne pierde sansa sa jucam cu brazilia semifinala. Plecati dreacu toti, ati fost 0 ca si fotbalisti, sunteti 0 barat ca si conducatori, de orice, predati-va si permisele de conducere si demisiile, le asteptam cu interes….Mutule, probabil ca in viitor o sa conduci federatia, la ce basini ai in cap sigur o sa ne duci pe culmile “extazului”..trage mah repede pe nas, pana nu se duce.

Liniste – momentul ala cand se aude numai sunetul minunat pe care-l face hartia de la tigara care arde cand tragi in piept sau cand iti auzi bataile inimii in timp ce te gandesti la ceva sau cineva care-ti face inima sa bata cu putere.
Realitate – cacatul ala de care ne lovim zilnic, de cand deschidem ochii dimineata si pana-i inchidem seara
Prostie – avand in vedere ca incepe cu PRO, o gasiti la TV, stiti voi unde
Romania – tara aia frumoasa, superba pe alocuri, populata din pacate si nu pe alocuri, peste tot
Dragoste – de ce-avem parte cu portia si atunci cand avem parte nu profitam
Despartire – treaba aia ce vine de la sine o data si o data, nu scapa nimeni
Sunet – poate fi doar placut si poate fi doar muzica, galagia intra la alta categorie, sunetul e ce ma relaxeaza, ce ma face sa simt, sa ma simt
Imaginatie – ceva ce am din plin, cineva zicea ca-i bolnava, altcineva zicea ca-i bogata, e a mea, o am, si nu v-o dau
Distractie – chestia aia care cica-mi lipseste cu desavarsire din viata (pentru voi e clubul, gratarul, maneaua, shopping-ul, arsul aiurea), pentru mine e orice clipa in care ma bucur de persoana la care tine, orice clipa in care creierul mi-e stimulat si simturile atinse
Clipa – momentul ala in care zici: wow, sa-mi bag pula, nu-mi vine sa cred
Regret – niciodata
Veritasaga – o adunatura de sunete care ma face sa traiesc clipele diferit
Speranta – chestia aia care a murit de foarte mult timp, dar nah, poate o resuscitam si revine puternic, desi s-a asezat praful pe ea de foarte mult timp, praf in aceeasi cantitate ca si in plamanii nostrii de bucuresteni
Minune – ahaa, v-am prins, credeati ca scriu iar despre oligo….ma scuzati, nu, minune e chestia aia care sta ascunsa in oricare dintre voi si asteapta sa ridicati hartia aia de jos si s-o aruncati in cos, sa nu mai scuipati pe strada, sa nu mai injurati orice fata care va iese-n cale, sa nu mai va comportati ca acum.
Bucuresti – orasul in care m-am nascut, am crescut si-n care n-o sa mor
Bucuresteni – nu suntem noi, orasul asta nu mai e demult al nostru, e al vostru, provincialilor..ati venit sa va faceti studiile, veacul, viitorul aici, va rugam, va puteti intoarce acasa?, daca nu, o sa plec eu la voi acasa, probabil ca e mai bine si pt mine, vi-l las, e al vostru….cu ocazia asta mi-am dat seama de ce e asa mic procentul la vot…toti bucurestenii au plecat, au ramas doar calaraseni, ilfoveni, damboviteni, teleormaneni, ialomiteni, giurgiveni (add-on: nu toti sunt tarani), asa ca va rugam, banateni, ardeleni, etc: nu ne mai faceti mitici, miticii au murit, au aparut taranii de capitala, asa tara, asa capitala. Continui sa cred ca ardealul, banatul, maramuresul si o parte din bucovina nu sunt in Romania, sau poate sunt in Romania si noi, restul, nu suntem, noi traim in Cocalaria sau Tarania.