thereistomorrow

Ca tot ne plictiseam azi la tigara la munca, dintr-o discutie cu Laur, ne-am adus aminte cum era cand eram noi copii, s-a mai scris pe undeva despre asta, stiu ca am citit, dar trebuie sa-mi scriu si eu experientele, poate invata si copii din ziua de azi ce inseamna copilaria adevarata, poate va aduceti si voi cei de varsta mea aminte despre cum era cand era.
Mi-aduc aminte cum ne jucam in fata blocului frunza sau alte jocuri de genu asta, faceam “terenul” cu creta pe asfalt sau cu bucati din caramida rosie si cum eu eram mai schilod intotdeauna mi-o luam in freza, mi-aduc aminte cum jucam ţaca sau portofelul pe unde apucam si aveam toata colectia de surprize turbo si lazer, mai putn una care nu se gasea de nicio culoare, ne rupeam dintii in doua mestecand la guma aia comunista pe care am avut placerea s-o regasesc intr-un supermarket pe langa Delea Veche – n-am rezistat tentatiei si am luat rest la un pachet de tigari in gume turbo, acelasi gust, aceeasi aroma. Faceam portofelele din coperti de plastic de caiet, nu mai aveam coperti la niciun caiet si invatatoarea ma lua la rost ca am cel mai murdar caiet pt ca nu am coperti, mai important era sa castig surprizele alea. Mi-aduc aminte cum faceau baietii mai mari cazemate din zapada iarna, cazemate in care ne inghesuiam cate 5 insi si vorbeam vrute si nevrute si primavara cum ne aruncam pe ele sa le stricam. Mi-aduc aminte cum faceam campionat de cap – cap in generala si ne faceam cucuie in cap de la mingea de tenis si ne prindeau profesoarele jucand pe catedra, aveam scrise scorurile, seturile pe caiet, nu mai conta nimic cand bateai tot si ramaneai la “masa”. Eram mici cand ne jucam cu indienii in praf in gradina blocului, cu indienii si masinutele, masinutele alea ieftine de tabla care se vindeau la set, eu eram mai smecher, aveam masinute mai mari aduse din Germania, ma invidiau baietii in fata blocului. Noi am inventat Counterstrike-ul, doar ca la noi se facea cu cornete si teava de plastic, aveam facute cu cate 4 tevi, sa avem rezerve de cornet si mama se intreba de ce nu mai am caiete, ce fac cu ele? Iti zic acum, erau in plasa de tantari a vecinului de la etajul 1. Noi am inventat paint-ball-ul,la noi se numea pac pac si se juca cu pistoale facute din hartie: “pac pac, te-am omorat, – nu, ca eram ascuns dupa copac, nu m-ai omorat.”
Noi jucam la malai folosind ca si poarta batatorul de covoare care era tipic pentru vremurile alea in orice cartier din Bucuresti, indoiam masinile cu mingea aia de plastic ovala pe care o cumparai de la librarie. Noi nu ne ascundeam prin Wc-uri in scoala sa fumam, nu stiam ce-i aia tigara pe vremea aia, aveam alte griji, sa mancam cat mai multe corcoduse verzi si dupa aia sa stam pe WC cu orele. Noi am vazut prima oara banane imediat dupa revolutie si cumparam cu kilogramele, verzi, si le lasam la intuneric sa se coaca si ne uitam in fiecare zi sa vedem daca s-au copt si daca putem sa mancam. Noi mancam sanatos atunci, noi nu stiam ce-i ala PC sau ce-s alea jocuri pe PC, aveam un CIP sau un HC cu jocuri inregistrate pe caseta si asteptam cate 10 minute sa se incarce un joc si la ultima linie dadea eroare si ne muscam unghiile de ciuda ca nu putem juca.
Cand esti mic esti in cautare de lucruri noi, lucruri care ti se par interesante, si cele mai interesante lucruri le afli de afara, din fata blocului, din carti sau de la parinti, nu de la stirile de la ora 5, nu din presa de WC din Romania, nu de pe site-urile la care au acces toti minorii in ziua de azi, nu de la parinti prosti care nu stiu ce fac copii lor, atata timp cat e in fata calculatorului e bine, n-are ce sa pateasca. La noi striga mama sa intram in casa  la ora 9 ca “se intuneca afara” si ocaziile cand ramaneam peste ora 9 afara erau rare si frumoase, ne bucuram de parca am fi atins cel mai inalt varf din lume. Lucrurile bune si cultura nu se invata din manele, nu se invata din PSP-uri, telefoane mobile sau cele mai smechere PC-uri cu cel mai nou yahoo messenger instalat. Lucrurile frumoase se invata afara, cu copii in fata blocului, se invata cand esti copil, mai tarziu e prea tarziu.

Cu riscul de a ma repeta si cu ideea probabil scrisa intr-un post anterior revin cu caracterizarea mea asupra romanilor: Ca tot cautam inspiratie am dat pe OTV si mi-am adus aminte ce ne caracterizeaza, ne caracterizeaza OTV-u, televiziunea poporului mai nou. Popor – termenul ala folosit pe vremea aluia impuscat, poporul muncitoresc saluta republica socialista romania si pe al ei aprig conducator. S-a schimbat ceva? se pare ca nu, inca mai credem ca tot ce zboara se mananca, din aceasta cauza vreau sa va multumesc voua: celor care gesticulati la televizor cand prezentati cum a fost violata baba in curtea bisericii, celor care cred ca anul asta va veni al mai mare cutremur vazut vreodata pe falia noastra de pamant cu epicentrul in Vrancea,  celor care se bat pe Ring in fiecare dimineata ca deh, doar e moca si nu iau si ei ca omu o bucata, nu iau cate 4, 5, sa aiba in ce sa-si puna mancarea pentru a 2-a zi, voua, celor care va credeti importanti pentru ca cititi presa si urmariti media in fiecare zi (presa nu inseamna libertatea si ring, click sau cancan, media nu inseamna stirile de la pro tv sau OTV seara cu Dan), voua celor care aruncati petu de apa plata din logan la semafor pe geamul automat al minunatei masini romanesti, celor care ascultati la maxim maneaua in subufarul cumparat din metro si montat pe dacia voastra 1310 din 1980 cu portbagajul chituit (sa nu vibreze si sa izoleze fonic cum trebe, sa se auda salam in galeata aia de subufar). Voua celor care populati hi5-ul cu prostia voastra incercand sa atrageti cat mai multe comentarii cu pozele in curu gol pe canapeaua din sufragerie si soba de langa carpeta cu “rapirea”. Tara asta frumoasa in marea ei majoritate e populata si e populata cu prosti, nu toti evident, mai sunt si cativa mai rasariti care chiar au ceva in cap si gandesc la fel ca mine cum ca tiganii ar trebui castrati la nastere si ca blocul din Romana unde activeaza oglinda tv ar trebui incendiat si ca becali ar trebui asasinat in cel mai pur JFK style, ca smardoii de paznici de la banbu, fratelli si alte descoteci de “fite” ar trebui batuti cu paru’ pana si-ar aduce aminte cum era cand erau ei mici si se cacau in pantaloni ca pe vremea aia nu erau pampersi ca acum. Romania e tara contrastelor si in anumite momente le dau dreptate ungurilor care vor sa treaca Transilvania la ei, acolo e altceva si ma bucur ca fratii mei din bucuresti n-au ajuns inca sa populeze sibiul, clujul, alba iulia, miercurea ciuc si alte zone d-astea aerisite, ma bucur ca in sibiu timp de 4 zile n-am auzit un claxon la semafor si ca pe oricine am intrebat de ceva a fost mai mult decat incantat sa ne raspunda si nu sa ne injure ca-i deranjam lectura ca-n capitala. Prostimea e adunata in bucuresti si-n jurul bucurestiului, e venita de peste tot din jurul bucurestiului, fac gratar in fata blocului sau in balconul de serviciu si isi planteaza legume in gradinita amenajata in spatele blocului ca sa manance ECO si sa-si aduca aminte de vremurile alea bune cand aveau de toate, cand erau mici si-n curu gol alergau pe ulita dupa vaca, acum s-au ajuns, stau in apartament in bucuresti cu cei 2 copii ai lor care vor sa devina tigani ascultand manele cat pot ei de tare si o ard in fite cu telefonul mobil ultimul racnet cumparat de taticu pe credit la un IFN oarecare si la care nu mai are bani sa plateasca pentru ca l-au dat afara de la fabrica de butoane de lift unde l-a angajat ceausescu, au masina straina (logan) cumparata in leasing pe 10 ani, ca deh, e rata mica, e cat rata la un frigider. Asta e poporul roman, copii de azi vor sa fie tigani si asculta manele la mobil in metrou si fac schimb de melodii pe telefon: ” haoleu fah, tu ce melodie ai la tonu de apel? – faaaah, o am p-aia cu te iubeeesc, te iubeeeesc. – haaaa, da-mi-o si mie faaaah ca e tare, cea mai noua, pa sistem” – discutie reala purtata intre doua romance, repet, romance,  in metrou. Mancam shaorma ca e buna si e sanatoasa si satura burdihanu cu doar 10 RON, ascultam radio ZU ca e misto cand face buzdugan cate o farsa d-aia de ne cracanam pe noi de ras si ne simtim lezati cand cineva ne spune: va rog frumos, mai incet ca-mi deranjati copilul, doarme.
Si pe mine ma ia lumea la misto ca vreau sa ma mut in Sibiu, ca sunt bucurestean si ca urasc atat de mult bucurestiul, ca-s frustrat ca stau aici si ma lovesc de linguritele alea de praf de le inghit in fiecare zi.
“Si-n Sibiu de dreacu faci ma? ca acolo nu-s oportunitati ca aici”