thereistomorrow

In cautarea de material pe blog am intrebat o prietena despre un subiect de blog si mi-a zis sa scriu despre incompatibilitatea dintre oameni, iar din discutia cu o alta prietena mi-a venit o idee despre un pact cu diavolul, asa ca le-am inglobat pe amandoua intr-un singur post. mai fac economie de “hartie”. Sa vin intai cu ideea de a le combina, iar apoi le voi dezbate separat. Deci, eu vreau sa fac un pact cu diavolul sa nu mai existe incompatibilitate intre mine si anumite persoane, bine, din punctul meu de vedere nu exista termenul incompatibili, exista doar: I like you, I don’t like you. Si de aici apar si derivatele: imi placi, imi placi din ce in ce mai mult, te ador, te iubesc, nu te mai iubesc, nu ma mai simt bine cu tine, te urasc. La nu te plac e simplu, nu te plac asa ca nu vreau sa am de-aface cu tine. Deci incompatibilitatea apare doar in cazul metalelor, magnetilor si altor chestii fara sentimente, in cazul oamenilor nu se pune problema, bine, in cazul barbatilor, la femei e alta poveste de chimie, fizica, matematica, logica, educatie fizica. Pentru noi e simplu, te plac, nu te plac, noi gandim simplu, nu ne place sa ne complicam in idei, ideologii sau alte cacaturi. Eh, e greu sa pui in balanta anumite lucruri, gen: nu-mi place cum ma atinge, nu-mi place ca face glume proaste, dar nu incerc sa-i schimb astea, nu vreau sa-l invat sa faca astea, sa se descurce singur….inchid ochii la lucrurile bune, nu putine si iau in considerare faptul ca s-a basit la masa sau ca mi-a aratat degetul mijlociu, e clar, e un badaran si asta inseamna ca tre sa scap de el….simplu ca buna ziua, conteaza ce parere are el sau conteaza ca-mi place mult de el? NUUUU, eu sunt femeie si universul se invarte in jurul pasaricii mele, pentru ca pana la urma orice barbat asta vrea. Nu dragelor, nu orice barbat vrea sa v-o traga, unii mai vor si sa va vada zambind, sa va auda razand, sa va auda vorbind despre orice prostie posibila si imposibila, sa va tina in brate si sa se simta si ei impliniti alaturi de voi. Incompatibilitate nu exista, exista doar prea multa gandire si prea putina actiune.

De ce un pact cu diavolul? pentru ca iti cere la schimb sufletul si pana la urma ce as putea sa fac cu sufletul? Cand pui prea mult suflet e nasol ca iti exprimi sentimentele si devii vulnerabil, cand te doare sufletul inseamna ca suferi, cand ai pe cineva acolo bine ascuns in suflet si acel cineva nu e langa tine suferi. Deci? ce facem cu sufletul? ce ne aduce el pozitiv? nu ar fi mai simplu sa-l cedam la schimb cu ce vrem noi? Eu ofer bonus si o constiinta. Nu cer nimic in schimb, le dau gratis, nu am ce face cu ele. Pana la urma nu poti face un pact cu Dumnezeu pentru ca oricum din start sufletul tau daca e curat e al lui, tu trebuie doar sa-l pastrezi curat, eu vreau sa fac un pact cu Dumnezeu: ii ofer ce vrea el, absolut orice, ma duc la biserica in fiecare duminica, citesc biblia de 10 ori in fiecare seara, invat fiecare rugaciune posibila, vreau de la el doar sa am sufletul fericit si nu doar pentru 10 secunde, o ora, 3 zile sau 3 saptamani, il vreau pentru urmatorii 40 de ani, sunt dispus sa ofer orice. Il rog sa il concedieze p-ala cu butonul rosu si sa-mi dea si mie un strop de fericire constanta, nu vreau minuni, nu vreau luna de pe cer, n-am ce face cu ea, vreau doar sa fiu fericit, un dram de fericire, e atat de greu? Nu vreau sa-l amenint, dar probabil ca o sa fac un pact cu ala cu coarne, poate el ma poate ajuta, Tu ti-ai cam inchis ochii in ultimul timp.

Amin.

Psst, hei, aici, jos, ma mai tii minte? ti-ai sacrificat 21 de ani din viata pentru mine? Da da, acum incepi sa-ti aduci aminte, m-am gandit sa te abordez pe un ton mai vesel, pana acum in 5 ani am tot fost trist cand vorbeam despre tine, acum ma simt foarte bine cand ma gandesc la tine si parca stiu ca esti mai atenta ca niciodata la mine. De aceea vrea sa te rog sa fii foarte atenta zilele astea, am mare nevoie de ajutorul tau, stii tu, am vorbit noi aseara ceva, daca pe la mine nu vii incearca sa te duci pe la ………altcineva, stii tu, am vorbit noi aseara, iti aduci aminte? asaaa, da, exact, acum ti-ai adus aminte? ai o datorie pe care trebuie sa mi-o achiti, hai ca fac cinste. Te pup si te iubesc, asteapta-ma acolo sus, o sa vin la un moment dat, dar acum ajuta-ma aici jos.

Gata, m-am hotarat, nimic nu ma multumeste, vreau tot, am rabdare sa-l obtin, ar fi culmea sa n-am rabdare, doar nu mai am 17 ani. Vreau un loc nou de munca, sau macar un salariu decent aici, pe masura volumului de munca. Despre relatii nu mai scriu, am promis si ma tin de cuvant, m-am saturat sa zic o chestie si altii sa inteleaga alta chestie, de fapt ma doare-n cur de ce crede majoritatea, conteaza doar parerea celor apropiati si aia-s foaaaarte putini pentru ca asa sunt eu: am un caracter josnic, nu-mi poti fi prieten asa usor, sunt un nesimtit, un badaran, ma doare-n pula de toata lumea, mai putin de cei la care tin, e mai bine asa.

E nasol sa nu fii sigur ca maine te vei trezi si va fi totul ok, si ca de obicei dupa o perioada buna(cateva zile) urmeaza muuuulte perioade naspa ca asa e viata mea, asa a fost dintotdeauna.

Faza ciudata e ca in ultimul timp am facut multe chestii pe care nu le-am facut niciodata: duminica am fost la biserica, si, paradoxal, mi-a placut, nu m-am plictisit, m-am simtit foarte bine. Nu cred in institutia aia care-si spune biserica, dar cred ca e cineva acolo sus care are grija de mine, din pacate si-a cam luat ochii in ultimul timp sau ma testeaza iar si vrea sa ma caleasca, probabil ca o sa fiu calit maxim foarte curand, simt ca se apropie ziua aia.

Cateodata ma gandesc cum ar fi daca mi s-ar intampla ceva si ar trebui sa stau in spital vreo multe zile, sunt curios cine ar sta langa mine nonstop si ar avea grija sa nu-mi lipseasca nimic, de ce? pentru ca asa sunt, am ramas copil si simt nevoia sa fie cineva in preajma mea care sa aiba grija de mine.

Mi-e dor de voi, de cei care mi-ati fost aproape cand mi-a fost greu, va multumesc voua si celor care imi vor fi aproape cand voi da de greu din nou, pentru ca asta sigur se va intampla iar, nu exista viata fara probleme, daca n-ai probleme inseamna ca nu traiesti, nu simti ca traiesti.

Mi s-a reprosat ca nu-s finut, probabil ca am trecut prin multe ca sa mai fiu si finut la modul diabetic, eu ma consider o persoana placuta, ai ce sa vorbesti cu mine, pentru prietenii mei as face orice si stiu ca si ei ar face la fel pentru mine.

Ma nemultumeste situatia de la munca, ma nemultumeste caldura, ma nemultumeste ca nu ma asculta si ca nimic nu e sigur, totul e incert.

Ca tot ma luam ieri de locul meu de munca, azi a venit bomboana de pe coliva, dupa ce ca ii cantasem prohodul locului de munca azi s-a gandit sa invie din mortii greciei si uite asa locul meu de munca a devenit un loc senin, un loc plin de norisori pufosi si de nimfe ce se scalda in firele castilor pentru ca azi am primit “avertisment verbal”.

Avertisment pentru lipsa de implicare si pentru ca in ultima perioada sunt cam aerian. As dori pe aceasta cale sa multumesc colegilor mei mult iubiti si stimati, fara de care acest premiu nu ar fi fost posibil, va multumesc voua tuturor celor care ati facut ca firma sa fie un sifon total si care nu conteniti sa imi suflati in cur aer cald de fiecare data cand ies la tigara. Ciudat este faptul ca inainte chiar frecam menta si nu s-a mai sesizat nimeni ca nu ma implic, dar mai nou, de cand trag ca bou la jug se sesizeaza lumea ca eu sunt apatic, aerian si ca nu ma implic. Pai mai oameni buni, cum e vorba aia: cine nu munceste nu greseste, cine nu greseste e avansat – ia sa o pun eu in practica, poate in vreo cateva luni o sa fiu director acolo. Cand era hattrick-ul deschis 8 ore, cand aveam gsp-u deschis si dadeam refresh sa vad ce stiri mai apareau, cand urmaream toate blogurile posibile si toate twitterele imposibile nu ma mai vedeati si acum ziceti ca nu ma implic? Foarte ciudat fenomenul asta, dar las ca se intoarce roata si o sa mai veniti voi la mine ca aveti nevoie de ceva si o sa va zic eu: nu pot, nu am cum, sunt avertizat, nu ma voie sa dau nicio basina fara sa anunt, asa ca tin sa va anunt, azi m-am basit de 4 ori la birou, am ragait o data si mi-am bagat pula de vreo 3 ori, cam putin pentru o zi normala de lucru, dar promit ca data viitoare ma voi implica mai mult in procesul acesta. Va multumesc si va urez sa ma pupati in suflet, e mare si am pentru toata lumea care are ceva de comentat la adresa mea.

Asea, avand in vedere ca sunteti cativa/cateva, care ma iubiti enorm de mult, tin sa va dedic urmatorul post:

Deci carevasazica: aici vorbesc despre starile mele de spirit – munca, – in afara muncii.

Dupa 2 ani si multe luni de cand lucrez la “apaca” asta moderna, dupa 2 ani si ceva si multe cacaturi inghitite, in sfarsit mi s-a luat si mi s-a luat de tot. V-as bate pe toti si toate care ma calcati pe nervi si m-as bucura sa va vad chinuindu-va, oricum va chinuiti in mediocritate pentru ca nu stiti sa faceti un vlookup in excel, sau un sum. Lasa ca are boul 4 proiecte si face boul tzshpe rapoarte in timp ce altii isi pun palma-n cur si fac “strategii” (a se citi: dau o foaie cu cazuri la ora agentilor). Ne bucura foarte mult faptul ca sunteti atat de imbecili ca nu stiti sa legati doua vorbe cand vorbiti cu noi, ca aveti nevoie de pastile ca sa treceti peste fiecare minut din cruda voastra existenta. Coi, ai intrat in medical ca te durea stomacelul si te-ai intors bronzat? s-a stricat acoperisul la spital? ai plecat si ai lasat fraierii sa iti faca treaba in timp ce nici macar un telefon nu ai fost in stare sa dai? si in tot timpul asta sefa ta nu zice doua vorbe si ii e frica sa-ti zica ceva ca poate se supara baietelul oligo si pleaca? Bah lache, ai 28 de ani si tot nu stii sa te imbraci, sa vorbesti si sa te porti, ma bucur ca-s pe aceeasi functie cu tine si pe acelasi salariu, asta da dovada de calitate in procesul de selectie.

Aoleeeeeu elefterioooooo, ce-ai fost si ce-ai ajuns, unde ai fost tu mamaaaaaa, ai fost acolo in TOP, te-ai pus cu baietii si acum esti agent, Doamneeeeeee unde te duci tuuuuuu? Eu ti-as sugera sa dai si cu matura, tanta nu se descurca, probabil ca tu ca sa fii serviabila te-ai descurca de minune.

Nu dau nume ca nu e frumos, dar stiu niste chestii pe care tu nu stii ca le stiu si ar fi nasol sa le zic pentru ca ai pica foarte prost, asa ca pe viitor ai grija cum te porti ca nu stii cine-i prieten si cine nu e prieten cu mine acolo

Acum un an m-ai facut sa nu plec, ti-am multumit o perioada, m-am bucurat, ne-am inteles bine, asta pana-n iarna cand s-a tirat al nostru mult iubit grec si a aparut pe post o duamna care pe rosu accelereaza si pe verde pune frana, eh, de atunci te-ai schimbat in rau, nu, foarte rau, pacat, am ajuns cu baietii sa-l regretam pe pinguinu dinaintea ta.

Fetelor, sunteti 3 la numar, iesiti numai impreuna la tigara si o lasati pe biata fata singura, mai sta si in afara bucurestiului, revin, fetelor, sunteti niste triste, una nu suge pula, alta suge prea multa pula si alta e trecuta de varsta infantilitatii (cum suntem vazuti majoritatea), e greu sa fii ca voi, nu va putem ajunge, sunteti prea sus.

Cate un paragraf pentru cine “iubesc” eu cel mai mult in firma aia, cititi voi si va dati seama, blamati si-n cur sa ma pupati. Eu va iubesc cum iubesc maneaua la maxim intr-o piata plina de tigani mirosind a transpiratie care incearca sa ma faca la buzunare in timp ce o baba imi da cu poseta in cap ca nu-i dau locul in tramvai.

Ti s-a intamplat vreodata sa vorbesti cu tine insuti? in gand binenteles, daca ai vorbi cu voce tare s-ar mira lumea ce-i cu tine…Eh, mie mi se intampla destul de des sa port conversatii cu ideile mele. Ma contrazic in idei si in conceptii, zic ca schimb anumite chestii, nu-mi mai las subconstientul sa domine, il dau cu capul de bordura si-mi revin. Mi-e greu sa iau decizii drastice, chiar daca stiu ca e in interesul meu.

Intotdeauna cauti si iti doresti ceva si de obicei e cineva acolo sus care-ti ofera ce-ti doresti, doar ca nu stii ce sa ceri in cele mai multe cazuri si ti se ofera ce vrei in momentul ala, dar dupa ceva timp iti dai seama ca nu e ceea ce voiai si vrei altceva. Asta-i viata, vrei ceva, dupa aia iti dai seama ca vrei altceva. Aici nu vorbesc de relatii, sa nu se inteleaga gresit, vorbesc de tot ce poti sa-ti doresti, vrei un job mai bun, il obtii, dar iti dai seama ca tot lipseste ceva, lipseste colectivul de la fostul loc de munca. Vrei sa fii fericit, ti se ofera fericirea aia, chiar daca ti se da cu portia, dar pe langa ea mai vin si mici incertitudini, care sunt facute sa te macine, incet si sigur.

De ce nu zambeste in anumite momente? de ce pare trista in alte momente? De ce nu intelege anumite chestii? De ce exista incertitudine cand ar trebui sa existe numai certitudine, chestiile astea le-am simtit in toate relatiile pana acum si probabil le voi simti de acum inainte la fel. Iti doresti sa fii fericit langa cineva, esti, o perioada, dar trece, unul din voi se schimba sau se va schimba eventually, vad cupluri in jurul meu care dupa 1 an, sau mai putin se schimba, nu mai sunt ca in primele zile, in primele luni. Eu nu vreau sa ma schimb, daca tin la persoana aia raman la fel ca in primele luni si peste 10 si peste 20 si peste 30 de ani, dar trebuie sa mi se raspunda la fel.

Cauti fericirea in cele mai ciudate locuri si te loveste cand te astepti mai putin, printr-o intamplare, dintr-o intamplare au iesit pana acum chestii frumoase, au fost, s-au dus, vor veni altele, se vor duce si ele, e simplu, asta-i viata. Continua sa-ti cauti fericirea si poate ti se va indeplini si dorinta aia pe care chiar stii sa o pui.

Happy End……

- Tu ai vise?

- Doar idei, iluzii si sperante

- Exista Dumnezeu?

- Exista, dar doarme

- De ce ti-e frica?

- De singuratate

- Ce e viata?

- Un lung sir de sperante, idei, iluzii, dezamagiri

- Fericirea?

- Ceva ce dureaza doar o secunda, dar depinde cat de lunga e secunda aia

- Iubesti?

- O singura persoana, care ma priveste de sus

- Moarte?

- O trecere, un pas, un hotar

- Dragoste?

- Sentiment nedefinit, fiecare-l traieste in felul lui sau al ei

- Viitor?

- Idei, iluzii, sperante

- Prieteni?

- Putini, dar buni, cei mai buni, cei carora le spui orice si care fac orice pentru tine

- Trecut?

- Amintiri

- Cuvintele?

- Ce nu-mi lipseste

- Muzica

- Liniste, relaxare, revolutie

- Liniste?

- Dragoste, viitor, muzica, munte, aer, soare, cer, ploaie

- Regrete?

- Constiinta

- Daca ai avea o super putere?

- Sa citesc gandurile oamenilor, probabil ca as schimba multe lucruri

- Pestisorul de aur?

- O dorinta

- Tristete?

- Bucuresti

Si iar scriu despre sfarsit, in general am observat ca numai despre asta stiu sa scriu, nu stiu daca am scris de doua ori despre un inceput si cand am scris eram entuziasmat, unde dracu dispare tot entuziasmul ala de la inceput? E de cacat sa te combini si sa nu te gandesti ca poate se va termina, pentru ca oricum se va termina o data si o data, da probabil ca nu se va termina daca ea sau el iti va suporta toate toanele si toate ifosele si tot te vei plictisi si tot vei ajunge intr-un moment in care o sa vrei sa spui punct. Am zis-o de o mie de ori, vreau sa am copii, vreau sa ma insor, vreau sa ma astepte acasa si sa imi umple sufletul de bucurie cand o vad si cand ma priveste. Nu pot sa iau decizii drastice si cand le iau ma doare si ma doare rau, probabil mai rau decat o doare pe ea. Asa ca de ce sa incepi o relatie? tot acolo se va ajunge? Aduni multe amintiri, multe chestii petrecute impreuna si la un moment dat dispar toate, unii sufera, altii nu dau doi lei pe “durerea” celorlalti, ce mult mi-as fi dorit sa fiu in a doua categorie.

Dar viata merge mai departe intotdeauna, nimeni nu moare, toata lumea traieste, invata din experiente si merge mai departe, inchide un capitol si trece la urmatorul, mai bun, mai rau, nu conteaza, conteaza inceputul, conteaza sa speri ca nu va veni sfarsitul sau daca va veni va veni de la sine si nu va suferi nimeni.

Asa ca recomand, nu va combinati decat daca aveti feeling-ul ala ca va fi bine si nu va fi un “the end”.

Inc-un pic si va fi zi, inc-un pic si va fi iarna, inc-un pic si va fi alb, inc-un pic si va fi nou si o vom lua de la capat, o viata noua, un sfarsit mai vechi, o viata trista, o zi frumoasa, o clipa minunata. Si iar scriu dar nu mai plang, si iar scriu dar nu mai rad, aprind o lumanare si ma-nchin si-ti spun ca acum am nevoie de tine, ca niciodata acum vreau sa fii aici sa nu ma pierd, sa te visez si sa imi zici pe ce poteca sa calc,  cu cine sa ma duc, sa-mi spui ca ma astepti, dar ca mai am de stat, mai am de rezolvat ceva aici, mi-e greu sa stiu ca o sa plec peste cativa ani, dar ma voi intoarce, ma voi intoarce sa aprind o lumanare si sa fumam o tigara sa mai vorbim si sa ne sfatuim, sa-ti sarut mana si sa-ti spun ca plec, sunt acolo unde ma duceai in fiecare an, sunt “acasa”, te iau cu mine sa-ti vezi nepotii, sa te joci cu ei si sa-i inveti aceleasi lucruri care mie mi le-ai spus, desi e mult de-atunci inca stiu tot si stiu ca tie-ti multumesc pentru “mine”, pentru ca de n-ai fi fost nici eu n-as fi existat. Si-aprind o lumanare, pun un buchet de flori si privesc, in gol, la poza de pe cruce, la cat erai de vesela si ca m-ai inteles tot timpul, ca i-ai ascuns maica-mii ca am venit beat rupt acasa, ca nu i-ai zis c-au vrut aia sa ma exmatriculeze-n generala si ca m-ai protejat tot timpul si probabil ca mi-ai spune sa nu uit, sa nu iert, sa tind spre mai bine, sa nu ma opresc decat atunci cand imi spui tu. Si iar scriu si iar rad si iar aprind o tigara, aseaza-te langa mine si aprinde si tu una si sa vorbim, sa bem o cafea, sa ne povestim ce-am mai facut, am atatea de zis, am atatea sfaturi de cerut.