Si n-am vandut, inca
Dea dea, stiu, cer prea mult, de obicei cer prea mult si de la oameni si de la cainele meu si de la cei langa care merg in metrou in fiecare dimineata. Cer prea mult pentru ca sunt obisnuit sa ofer mult si astept sa mi se ofere macar cat ofer si eu. Eh, poate ar fi mai bine sa nu mai cer, sa astept, sa astept sa vina iarna si sa fiu iar copil, sa astept sa pice cumparatorul ala din cer, sa ma astept ca toata lumea sa ma aprobe. Sa astept sa ma insor, sa asteptam un copil. Sau mai bine sa visez? Sa visez ca nu sunt aici, sa visez ca n-am murit inca desi pe zi ce trece ma sting incet si sigur, sa visez la o lume mai buna, la oameni cinstiti si nu la minciuni de care ma lovesc zilnic, sa nu ma mai astept ca lumea din jurul meu sa joace v-ati ascunselea cu cuvintele, cu ideile, cu faptele. Eu visez ca am un copil, visez ca o sa ii ofer toate lucrurile de care nu am avut eu parte, visez ca o sa ma intrebe: tati, dar cerul de ce e albastru? O sa ma blochez, dar gasesc eu un raspuns. O sa-mi zica, tati, dar Doamna care te-a crescut unde e? Si atunci o sa fac legatura, cerul este albastru pentru ca Doamna care m-a crescut avea ochii albastri, iar cand ea s-a dus sus cerul a preluat ceva din ochii ei. De fiecare data cand ma uit la cer imi imaginez ca ma uit in ochii ei. A fost si 26 septembrie, am fost si am aprins o lumanare pentru ea, am rugat-o din nou ceva desi mi-am pierdut dreptul la ultima dorinta acum o luna, dar sper, sper ca ma va ajuta cum face de fiecare data. Pana acum ceva ani nu credeam eu in Dumnezeu, mai nou cred ca exista, exista doar ca sa-mi faca mie viata un cosmar si sa-mi aduca aminte: you fucked up so many times, now you have to pay. Si platesc, platesc cu varf si indesat, dar de fiecare data nu-mi pierd speranta. Visez ca fi-miu sau fi-mea o sa schimbe ceva in lumea asta, nu va fi doar unul/una din popor, un prost care va avea bemve dar care nu va sti sa respecte persoana de langa, o proasta care va crede ca lumea se invarte in jurul ei si pentru asta nu trebuie sa munceasca ci doar sa astepte un campion cu bani. Seara cand mai imi aprind o tigara am timp sa reflectez, sa privesc luna si sa ma gandesc, ai mei au 50 de ani, nu vreau sa ma gandesc ca e posibil sa-i mai am putin timp langa mine, vad copiii de alta data pe care ii stiam de cand aveau 5 ani, acum au 16, 17, 18 ani, sunt cum eram eu acum 10 ani si ma simt batran, ma simt trecut, ma simt nesigur, simt ca nu mai am timp s-o bucur pe maica-mea cu un nepot/nepoata, simt ca nu mai am timp sa ma bucur de un copil, sa ma bucur de o viata linistita langa persoana iubita, totul trece prea repede pe langa noi. Cineva foarte drag mie mi-a facut o promisiune, probabil in ziua aia m-am indragostit de persoana aceea, mi-a dat speranta ca tot ce am zis mai sus se poate realiza si sper si visez si astept, astept o minune in lumea asta putin spectaculoasa. Acum ma bag la somn si sper sa va visez pe voi, va stiti voi cine.
