thereistomorrow

Da, am comis-o iarasi, singurul regret pe care-l aveam pana acum s-a dublat, s-a ridicat la patrat, am comis-o din nou, m-am purtat iar ca dracu cu persoana care inseamna totul pentru mine in momentul asta. Hmm, dar oare am facut-o fara motiv? Oare sunt instabil psihic si ma apuca asa din senin boala pe cineva si incep si-i car cuvinte? Sau ca de obicei sunt provocat? Asta n-o s-o stiu niciodata pentru ca eu sunt prea limitat in gandire sa avansez atat de departe incat sa scot capul de sub plapuma mea din globul meu de cristal si sa vad dincolo de ele. E foarte simplu: eram temperamental acum catva timp, ma enervam din orice si orice nu mi se parea mie in regula era blamat si facut praf, eh, de ceva timp lucrurile s-au schimbat, am devenit mai ponderat, mai optimist, parea ca viata merge intr-o directie buna. Dar cand ai langa tine o persoana nesigura care o data pe saptamana vrea sa plece ca: “asa i s-a sculat ei” tensiunea se aduna, nervii se aduna, am dat un adevarat test in perioada asta si acum cred sincer ca pot sa merg in maini pe carbuni incinsi si sa nu patesc nimic. Au fost de departe cele mai grele 3 luni din viata mea, dar in acelasi timp si cele mai frumoase. Acum probabil vor sarii si comentatorii: “what goes around comes around” – te inseli, zicala e valabila doar cand o zic eu. Imi pare rau ca a inteles gresit, imi pare rau ca am refulat, probabil ca daca taceam si inghiteam a nustiucata oara era mai bine, dar nu mai e cazul, daca ea asa considera ca trebuie sa te porti cu persoana pe care o iubesti i-am aratat si eu ei reversul medaliei. O iubesc si nu mi-e rusine sa spun asta, nu mai exista altcineva pe pamant in momentul asta pentru mine, ii vad numele scris pe toate zidurile si de fiecare data cand inchid ochii o vad pe ea, pacat ca sunt singur in relatia asta.