And going
Pe masura ce trec secundele, minutele, orele, zilele, anii si pe masura ce merg pe drumul meu, drept inainte imi aduc aminte de persoanele pe langa care am trecut, persoanele cu care am stat de vorba, persoanele care mi-au oferit adapost si mi-au oferit o farfurie de mancare calda si zambesc. Ma gandesc la cei pe care i-am ajutat si cei care m-au ajutat, cei care au mers alaturi de mine kilometri buni de drum si cei care au preferat sa arunce cu pietre in mine in timp ce treceam prin fata lor. Privesc in urma si nu-mi pare rau de ce las in drum, nu-mi pare rau ca v-am cunoscut in trecere sau ca am apucat sa schimb o vorba cu voi, imi pare rau ca pe unii v-am facut sa plangeti, aduceti-va aminte ca ati si ras alaturi de mine, pe multi v-am influentat, pentru multi am fost o sursa de inspiratie si v-am facut sa alegeti un drum similar cu al meu. Calatoria asta toti o facem, fiecare merge pe drumul lui, pe parcursul timpului ne intersectam cu persoane care isi urmeaza drumul lor, incercam sa mergem alaturi de ei o perioada, dar ne dam seama ca drumul nostru nu se indreapta in aceeasi directie si ca de fapt am deviat de la traseu. Lucrurile astea se intampla foarte des pentru unii, unii isi gasesc drumuri comune de prima data de cand se intalnesc, ei sunt cei fericiti. Va multumesc ca ati mers alaturi de mine la un anumit punct si ca drumurile noastre au mers in paralel o perioada, probabil vor mai fi multe de acum inainte, multe rascruci, multe decizii de luat. Sunt sigur ca alaturi de prieteni voi merge intotdeauna pe acelasi drum si cand voi avea nevoie de ei imi vor sari in ajutor. Drumurile noastre se vor opri la un moment dat, dupa multi kilometri, dupa multe secunde vom ajunge la capat, acolo vom trage linie si vom vedea: a meritat? isi vor aduce aminte cu placere de mine cei pe langa care am trecut? sau ma vor blestema si se vor bucura ca am ajuns la capat de drum? Drumul e lung de acum inainte si serpentinele acum incep, copilaria ia sfarsit intr-un anumit moment, a mea a luat sfarsit acum 5 ani si de atunci merg pe acelasi drum, ghidat de aceeasi lumina si de aceeasi dorinta, probabil ca nu mai e mult si va rasari si soarele pe strazile adiacente drumului meu.

Asta cu kilometrii imi aduce aminte de incercare noastra de a ajunge la Mija, pe zapezi de 2 m fara lanturi
)) normal ca am ramas inzapeziti, ne-am speriat (era aproape seara) dar ne-am revenit repede, am iesit din zapezi si a inceput distractia
))
Life goes on, and on, and on……..
Pesimist…ma…tu esti fericit asa vreodata, pentru mai mult timp?!?! Adica inteleg sa mai fi si suparat dar nu intr-una!!!!!! SI nu asa din orice..
Draga mea verisoara, lucrez unde lucrez, ce motiv as avea sa fiu fericit cand sunt la munca? nu pot sa stau cu zambetul pe buze acolo, cand plec de acolo nu stii cum sunt, ca mai scriu cate o chestie d-asta trista pe blog nu are nimic, ma mai descarc. Dar totusi ai perceput gresit, ce am scris in post-ul asta nu e trist, e viata, e un semn de multumire si o constatare, nu e nimic trist in asta
nu observati ca radu e mai alive in ultima vreme?… nu va mai mirati atat, ca dupa aia iar il pierdem =)))))….e pe drumul cel bun!
Duracell! And going..and going…and going….
)