thereistomorrow

Seara inainte sa adorm imi fac o mica rugaciune, nu catre El, pentru ca pe El nu-l cred si desi sunt sigur ca exista ceva acolo, sunt sigur ca exista destin…rugaciunea e mai mult un semn de multumire, in fiecare seara ii multumesc ei, celei care m-a invatat mult din ce stiu acum, celei care are grija de mine de 4 ani incoace, celei care ma face sa continui de fiecare data cand ma gandesc la ea. In ultima saptamana i-am multumit ca mi-a scos-o in cale pe cea care ma face sa uit de munca cand plec de acolo, cea care se gandeste la mine si cea care ma iubeste, cea care ma face sa ma simt iubit si ma face sa spun iarasi “te iubesc”. Ultima saptamana a fost o saptamana a contrastelor, pe cat de vesel sunt cand sunt cu ea, pe atat de nervos si irascibil sunt intre 8:30 si 17:30. Imi pare sincer rau ca mi-am schimbat atitudinea fata de colegii din echipa mea, fata de “agentii” mei si fata de persoanele din jurul meu, incerc sa schimb asta pentru cei care merita asta. Dimineata cand ma trezesc am un feeling naspa cand ma gandesc ca iar trebuie sa ma duc acolo si sa stau 9 ore stresat ca nu se ating targete, nervos ca altii vorbesc despre proiectele mele si ca isi baga coada in treaba mea, dar, totul trece cand primesc un mail de la ea si ma face sa zambesc ca bou’ la monitor. De azi rad, de fapt de aseara rad, de cand mi-a spus cuvintele alea doua care ma fac sa urc in al 9-lea cer. De cand nu mai avusesem sentimentul ala de euforie totala, chiar mi-era dor sa fiu din nou idiotu’ ala cu zambetu’ tamp pe fatza. Ce bine e cand ma tii in brate si ce bine e cand zambesti si spui ceva printre dinti de nu inteleg si te pun sa-mi repeti de 3 ori pana sa inteleg ce vrei sa zici, ce frumos iti miroase parul si ce bine arata ochii aia negrii.
De azi inainte imi administrez echipa si sentimentele cum vreau eu, nu cum vor altii, eu stiu cel mai bine ce si cum. Va multumesc voua celor care nu v-ati speriat de mine in timpul asta, sunteti prea putini, imi pare rau ca am tipat la unii dintre voi si ca am avut atitudinea aia de cocalar cu unii dintre voi, iti multumesc tie ca ai aparut exact cand aveam cea mai mare nevoie de tine si m-ai facut sa revin peste linia de plutire. Pentru prima data am simtit ca nu mai fac fata in nimic, nici in plan personal si nici la munca, dar lucrurile incep sa se schimbe, urmeaza o binemeritata vacanta, urmeaza in sfarsit primele sarbatori frumoase, primul craciun langa cineva si primul revelion in care nu ma intereseaza daca e muzica, bautura si alte cacaturi, e doar ea si o data cu ea vine si 2009, un an care sunt sigur ca va fi mai bun ca 2008 pe toate planurile. pe 28 februarie vor fi 5 ani de cand TU ai plecat de langa noi, ne e dor in continuare de tine si plangem de fiecare data cand ne aducem aminte de tine, dar, cum a fost si visul ala acum 4 ani, cand…erai in tren si spuneai ca pleci si erai atat de vesela, ne bucuram ca esti mai bine ca aici, eu unul abia astept sa ajung acolo sus sa te vad, momentan mai am niste treaba aici pe pamant.

Am prins sfarsitul unui film interesant, se numeste Papusile rusesti, am prins sfarsitul chiar cand intra acest citat:
“If I think about all the girls I’ve known or slept with or just desired, they’re like a bunch of Russian dolls. We spend our lives playing the game dying to know who’ll be the last, the teeny-tiny one hidden inside all the others. You can’t just get to her right away. You have to follow the progression. You have to open them one by one wondering, “Is she the last one?”
Si evident ca mi-a venit in cap intrebarea: Is she the last one? Ce ciudat e feeling-ul ala de la inceput, cand ti-e dor de cineva si vrei sa-l ai langa tine tot timpul? Ce ciudat e sa stii ca e cineva acolo care poate simte ce simti si tu. Sau macar iti citeste blogu sa vada daca ai mai scris ceva despre ea. Am castigat un pariu aseara, miza era sa scriu ceva frumos despre ea daca pierde steaua, dar i-am luat-o inainte si am stiut ca steaua nu avea cum sa piarda si am scris deja despre ea in postul anterior.
Is she the one? I dunno, but I have a funny feeling about it……si da, imi exprim TOATE sentimentele din prima, nu tin nimic in mine, nu dau din mine cu portia sentimente ca nu-s insensibil, sunt un sensibil, ce pula mea. Da, vreau sa ma mut cu ea, desi ne stim de doar o saptamana; da, imi place totul la ea, desi nu cunosc decat o mica parte din ea; da, nu-i vad niciun punct slab ci doar mi-e foarte bine cu ea.
Nah, ca iar am visat si m-am trezit scriind pe blog.

Ca tot nu am mai scris de cateva zile, in cateva zile se pot intampla minuni, minuni de genu: o fosta prietena si o posibila fosta prietena vor sa ne impacam, sau macar sa ne futem, roata se schimba, intotdeauna, te-ai purtat ca un cur cu mine, acum ma doare-n cur de tine, cam asa merge treaba mai nou. Mi se rupe fix ca o sa va suparati, d-aia nu mai ploua in Kenya ca o sa va suparati voi pe mine, o sa stiti voi despre care vorbesc, sau poate vorbesc despre altele, n-o sa stiti niciodata……acum o zic sincer, pana acum cateva zile ma batea un gand sa ma impac cu cineva, cu o fosta prietena, da, ajunsesem pana acolo incat am crezut ca lucrurile se vor schimba, dar am preferat s-o urmaresc de la distanta si mi-am dat seama ca nu se va schimba nimic, ea va ramane la fel, nervii mei vor ramane neschimbati.
Eh, de maine la munca vor exista doar discutii de genul: care e targetul pentru luna asta? cum e planul pentru luna asta? nu va pot da concediu luna asta, nu mai repsinge apelul, pune-te ready pe campania xxx. Adio chestii persoanel discutate la munca, m-am saturat ca voi, ai mei colegi buni sa aflati ceva de la mine, apoi acel ceva sa ajunga la urechile altor 500 de persoane, de azi inainte singurii mei prieteni la munca sunt: Adi, Laur, Bobby, Andreea, Ella si Stress (stie ea cine e), cu restul nu mai am ce discuta.
Acum urmeaza partea interesanta: Va rog eu, daca va simtiti, daca sunteti fane de-ale mele, daca sunteti foste care sufera, daca sunteti viitoare care sufera nu cititi urmatoarea parte, opriti-va acolo sus.

……
…….
………
………….
………………
Eh, da, am cunoscut o fata, printr-o conjunctura, ca de obicei, exact cand nu ma asteptam, e genul de fata care daca stau langa ea nu simt nevoia sa fumez, nu ma satur s-o privesc, nu ma satur s-o ascult, e plina de viata si rade tot timpul, n-o intereseaza prea tare cum arata si asta o face superba.
E? cum e? credeti? sau nu credeti? ramane la latitudinea voastra daca ma credeti sau nu, oricum mi se rupe de ce cred altii, asa ca puteti doar sa ma ignorati, mi-ar fi mai bine.

Mi-am dat seama ca trebuie sa plangi din tot sufletul ca sa poti a 2-a zi sa razi din tot sufletul, un om care n-a plans din tot sufletul pentru ceva sau pentru cineva, oricat de insignifiant ar fi lucrul ala nu poate sa rada cu pofta, nu poate sa rada din suflet, nu poate avea sentimente, nu poate tine la cineva. Am ras, am plans, imi dau lacrimile de fiecare data cand ma gandesc la ea, de fiecare data cand imi aduc aminte de ea si de chestiile nasoale pe care i le-am facut, rad cu pofta cand ma gandesc ce-mi zicea, ma bucura sa stiu ca e acolo si ma priveste si are grija de mine, ma avertizeaza cand am probleme si cand fac vreo tampenie si-mi zice printr-un semn ca “ea” nu e buna pentru mine.

In legatura cu post-ul anterior: nu, nu m-am indragostit, nu am gasit pe nimeni, nu caut pe cineva, nu mai astept nimic, nu mai sper ca poate, poate nu, poate candva. Am probleme cu capul si d-aia scriu, caut psiholog sa-mi dea o mana de ajutor in perioada asta. Dorm 4 sau 5 ore pe noapte, incep sa uit unele chestii pe care alta data nici nu ma chinuiam sa le retin, simt ca pic pe strada, m-am ingrasat, asta e tare. Ignorati-ma in perioada asta, sunt praf, da nu v-o arat live, v-o scriu aici.
PS: tot ce-i scris pe blog e o minciuna, blogul e neserios, de fapt nu scriu eu, scrie un prieten de-al meu, il cheama Marius. El o asteapta pe tipa aia, el a visat-o, el nu suporta cocalarii, eu sunt doar un average guy care nu-i in stare sa scrie ceva, n-am coerenta in propozitii si n-am citit in viata mea o carte.

M-am gandit sa-i scriu o “scrisoare” celei care ma va face sa ma schimb, cea pe care nu am cunoscut-o. Poate privirile ni s-au intersectat prin metrou sau poate ne-am vazut pe strada, ne-am zambit, dar am trecut mai departe pentru ca asa suntem noi, nu ne oprim sa vorbim cand simtim ca ne place cineva. Vreau sa cred ca te-am visat acum cativa ani, multi ani, era undeva pe stefan cel mare, era vara, aveai o rochie subtire, vaporoasa prin care ti se vedeau formele si eu eram topit, mergeam in spatele tau si iti priveam fundul, pentru ca asta imi place la o fata, fundul si fatza, asta la prima vedere, apoi ma intereseaza si ce-ai in cap…nu am vorbit cu tine, sau nu-mi aduc aminte sa o fi facut. Sper ca tu sa imi aduci linistea de care am atat de multa nevoie, linistea pe toate planurile. Multi dintre noi isi doresc ceva, eu imi doresc sa fiu fericit inauntru, nu vreau bani, nu vreau nimic material, pot sa stau si-ntr-o cutie de carton, atata timp cat sufletul mi-e fericit. Stii ca vreau sa-mi faci cafeaua dimineata, desi nu beau cafea, o sa ma apuc, o sa ma apuc de multe lucruri pentru tine si…cand o fi sa plec acolo sus, plec cu inima impacata, te-am cunoscut pe tine. Nu cred in suflete pereche, dar cred in compatibilitate intre doua persoane, vreau sa fii si in acelasi timp sa nu fii nimic din tot ce am avut pana acum, vreau sa fii unica, nu vreau comparatii cu foste, din momentul ala nu va mai exista trecut ci doar prezent si viitor. Simt nevoia sa mi se spuna din nou “te iubesc”, simt nevoia sa aud ca ii e cuiva dor de mine, desi am plecat doar de 2 ore de acasa. Acum, in timp ce eu iti scriu, al meu caine, care te va iubi mai mult ca pe mine, si-a mutat fundul langa mine, stie si el ca vorbesc despre tine si…desi e adormit a venit sa iti ureze bine ai venit. Cum ar fi daca ar fi? sa ma iubesti atat de mult, sa crezi ca numai eu sunt pe pamant, sa iti oferi toata iubirea, si sa nu ascunzi nimic, sa iti deschizi sufletul si sa-l oferi pe tava? Pentru ca eu asta fac de fiecare data si cu fiecare data cand fac asta o parte din sufletul meu ramane acolo, daca ai putea sa vii mai repede…..sper sa ramana ceva pana la urma, desi capacitatea de regenerare e mare nu stiu cat va mai rezista asteptandu-te, poti sa vii maine? sau chiar azi? ar fi mai simplu si n-ar mai trebui sa lupt, tu ai veni, m-ai saruta si asta ar fi, totul in jur s-ar opri.
Cu asta inchei, te astept sa vii si da, sunt mandru ca am scris asta, asa sunt eu, asta sunt eu, nimic nu ma schimba, traiesc intr-o alta lume, e lumea mea, lumea mea unde nu exista nimic din lucrurile alea care ma fac sa ma revolt, sunt autist, traiesc in universul meu utopic.

Must be nice
Having someone who understands the life you live
Having someone who’s slow to take and quick to give
Having someone who sticks around when the rough times get thick
someone who’s smile is bright enough to make the projects feel like a mansion
Having someone who loves you despite your faults
Having someone who talks the talk but also walks the walk
Having someone you can come home to from a long day of work
Having someone you don’t have to show they know exactly where it hurts
Having someone who trusts you despite what they’ve heard
Someone as mighty as a lion but still as gentle as a bluebird
Having someone you don’t have to tell you don’t want to be alone
Having someone you can grow old with until God calls ya’ll home

Ca tot insista lumea ca ce-i aici e bullshit si ca mi-am facut blog doar ca sa agatz si ca sa impresionez domnisoarele. Oricum, numai voi ma cititi, fetele, ca deh, sunt sensibil, sunt tot ce v-ati dori, gandesc ca ala din reclama la magura (ati vrea voi), iar baietii care ma citesc imi sunt prieteni si zic ca-s ghei daca mai scriu balariile astea pe blog. Asa ca dau un disclaimer acum: nu scriu pe blog sa agat pe nimeni, nu scriu pe blog sa impresionez vreo domnisoara de 15 ani si nici sa topesc vreo pustoaica cu cont pe hi5, nu-mi pasa ca ce e scris aici e personal, si ca dau “din casa”, nu ma intereseaza ca spun unele chestii pe care nu le-am spus nimanui pana acum, sunt ca o carte deschisa, pune mana si citeste, daca intelegi ceva de aici, apreciaza, comenteaza, injura-ma, fa-ma ghei, whatever. Tot ce e scris aici de aproape un an e vrajeala, sa nu credeti nimic, n-am 25 de ani, nu arat bine (asta e tare), nu am gura mare, nu stau in bucuresti, nu stiu sa scriu corect gramatical, nu sunt un tip, nu merg cu tramvaiul, totul e o iluzie, totul e ireal. Treziti-va si nu mai cititi, e boring, wtf…

Ce s-a intamplat cu vremurile alea: baiat cunoaste fata, baiat place fata respectiva, fata place baiatul respectiv, se combina fara sa stea pe ganduri si incearca sau nu incearca deloc sa faca “relatia” sa mearga, si ea merge sau nu merge? Nu, acum e asa: baiat cunoaste fata, se plac reciproc, dar fata analizeaza situatia si face probleme de matematica, matriceale, trigonometrie, probabilitati: dar daca nu merge? dar daca se despart? dar daca……E greu sa stii dinainte daca exista “chimia” aia, eu stiu doar de “fizica”, am mai zis-o,  “fizica” si “psihologie”, atat, chimia e in alt domeniu, acum trebuie sa analizezi inainte sa te bagi intr-o relatie, e ca si cum ai analiza ofertele de leasing pentru o masina, sau fiabilitatea unui produs, va fi fiabila relatia? sau o s-o duca in service o data pe luna, lovita pe toate partile? Am un prieten caruia ii place o fata de vreo 6 ani, nu, nu fata are 6 ani, o stie din facultate, dar fata e indragostita de unu care o ignora, isi aduce aminte de ea o data pe an si ea, fiind fata (a se citi proasta) sufera de fiecare data in acelasi mod, baiatu pleaca, ea ramane cu ochii in soare de fiecare data, dar nu incearca cu altcineva, nu zic musai cu tipu asta care o place, cu altcineva, incercati frate, n-aveti nimic de pierdut, nu merge, life goes on…, fara resentimente. Eu unu nu urasc nicio fosta prietena, nu am de ce, o relatie e ca un capitol dintr-o carte, am mai spus-o., incercati frate sa nu va urati, incercati sa fiti altfel, sa aveti initiativa, sa va bagati cu capul inainte, ce daca te dai cu capul de sus de fiecare data, pana la urma poate te gandesti ca nu iese si poate iese chiar ceva de neuitat, sau poate nu, nu ai de unde sa stii pana nu incerci. Sunteti niste ciudati, eu sunt singurul atipic din toata ecuatia asta, poate d-aia imi merge asa de bine (a se citit prost) pe planu ala care ma intereseaza.

Urmeaza sa scriu ceva specific unui ateu si multi “credinciosi” o sa zica ca sunt tampit ca zic asta si ca fac comparatie intre doua lucruri total diferite pentru unii, dar atat de asemanatoare pentru mine.
Eu unu cred ca Dumnezeu si Mos Craciun sunt una si aceeasi persoana (duh), ce-or fi. In primul rand: nu MAI cred in Dumnezeu, nu stiu cat de mult am crezut, probabil ca ajung sa cred doar cand simt ca ma pierd. Cand esti mic, copil, pana pe la vreo 5 ani, 6, crezi in mos craciun, un batran cu barba alba care indeplineste dorintele copiilor din lumea intreaga, asta daca sunt cuminti? (seamana cu cineva? vi se pare cunoscut?). Eh, sfantul ala cu barba alba in care nu mai cred de ceva timp si care asculta rugile celor mari in fiecare zi si daca ei nu incalca una din cele 10 porunci ajung in rai. E posibil ca Dumnezeu sa fie un Mos Craciun pentru cei mari? Doar ca putin mai puternic decat ala cu hainele rosii si cu sania cu reni?
Paradoxul in Romania e ca: cei credinciosi o iau in mana si sunt saraci, bolnavi, tristi, asteapta o minune, asteapta ca acest mos craciun sa faca ceva si pentru ei, dar el nu face, vi se pare ciudat? Cei bogati, sanatosi, fericiti nu se roaga in fiecare duminica la biserica si nu se duc sa atinga nustiu ce sfinte moaste si o duc bine.
Sa fie Dumnezeu sinonim cu speranta? Cand esti mic SPERI ca mos craciun sa nu te uite, ai fost cuminte, ai papat lapticu’, n-ai batut pisica, ai ascultat-o pe mama, poate aduce mosu ceva si pt tine. Cand esti mare si te rogi si traiesti o viata pioasa, smerita si alte astea astepti o minune din partea celui de sus.
O alta asemanare intre cei doi sunt ajutoarele fiecaruia: Dumnezeu are popii si inaltele fete bisericesti, care cer salarii mai mari, iar mos craciun are piticii care ii fac jucariile, asteptam cu mare interes greva piticilor si mitingul de protest al popilor din piata victoriei.
Acum aruncati cu pietre, ziceti ca n-o sa ajung in rai ca vb asa, eu sunt singurul ateu dintr-o natie de credinciosi care asculta manele si au logan: “Dumnezeu mi-a dat valoare cum nu are orisicare, milioanele vine la mine ca am bani si limuzine”
PS: mos craciun e mai simpatic, eu tin cu el.