thereistomorrow

Vreau sa scriu, sa scriu despre noi cei de acum 7 ani, noi cei care ne-am petrecut 4 ani impreuna, 4 ani de liceu, probabil cea mai frumoasa perioada din viata unui om. Vreau sa scriu dar nu stiu ce, nu pot sa-mi imaginez ca unul dintre noi nu mai e……Ieri dimineata ma suna un fost coleg, nu ne mai vazusem de vreo 2 ani, nu mai vorbisem de tot atat timp, m-a trezit din somn, eram un pic adormit si nu-mi dadeam seama ce vrea. Voia sa-mi dea o veste proasta, trista, cruda, cum ca unul din noi, cei 18 din E6 nu mai e, cum ca sambata dimineata dupa ce s-a trezit din somn a cazut din picioare si a murit, stop cardiac…..Ieri ar fi facut 26 de ani, sambata s-a stins. Cand crezi ca viata-i o tarfa ea se intoarce si ti-o da mai rau decat te astepti. Noi eram cei 18, cea mai mica clasa din tot liceul si cu cele mai multe absente in clasa a 12-a, el era cel care zicea ca pleaca cu noi, plecam toti, fugim de la ore, n-avem chef sa stam, mergem in curtea liceului si dam un baschet pentru ca atat stiam sa facem, cartea nu ne-a placut, dar am luat toti BAC-ul din prima. El zicea ca pleaca cu noi, ajungeam in curte, ne hotaram sa plecam acasa, el zicea ca mai ramane si a 2-a zi ne trezeam toti cu absente, mai putin el, dar totusi nu eram suparati pe el, faceam misto de el si ne vedeam in continuare de treaba. Cu el faceam intotdeauna echipele la baschet, cu el am castigat campionatul in liceu dupa un singur meci. El a aruncat la practica cu ditamai bobina in mine si apoi a incepu razboiul cu diode si tranzistoare aruncate prin atelier. El m-a sunat acum cateva saptamani sa-mi zica sa facem o renuniune de clasa, el ne-a sunat pe toti sa ne spuna sa ne vedem si noi n-am putut pentru ca eram ocupati, ba cu munca, ba cu ale noastre probleme. Acum el nu mai e si probabil toti ne simtim vinovati ca nu ne-am vazut inainte sa se intample. Azi au fost  aproape toti din clasa sa-l vada, eu n-am putut sa merg, nu puteam sa-l vad acolo nemiscat si nevorbind cu mine, vreau sa mi-l aduc aminte asa cum era, alergand cu mingea sau facand misto unul de altul, vreau sa mi-l aduc aminte cum beam noi “vinul casei” la halba la terasa la metrou si cum infundam noi WC_ul la “vera” cu sticla de apa minerala de 1 l. Unii dintre noi s-au casatorit, asteapta copii, altii sunt tot pierde vara ca-n liceu, fiecare a facut ce a putut, parca a trecut mult prea mult timp de atunci, de cand am aflat rezultatele la BAC si urlam ca tampitii de fericire ca s-a terminat. Pacat ca s-a terminat asa devreme. Odihneste-te in pace Blakian si asteapta-ne acolo sus sa rupem inelele de sus.