thereistomorrow

Azi va spun o poveste, e povestea lui, a mea, a lor, a ta si a ta si a lui, a ei, e o poveste simpla, despre o viata scurta. Isi scoate o tigara din pachet, o aprinde si aude cum arde hartia, la fel ca viata, priveste fumul cum se imprastie si vede in fiecare umbra o poveste, o amintire, un lucru vesel, sau o viata trista. Paseste pe o strada mult prea murdara, intr-un oras mult prea aglomerat, e toamna, mai are o amintire si rade si plange in timp ce scrie si rade si iar plange in timp ce isi imagineaza cum ar fi daca ar fi. E iarna si pasii lui afunda incet zapada, e dimineata, se trezeste, e 10 fara 10, isi face un dus, se barbiereste, presimte ca in curand copilaria I se va sfarsi :”sa ai grija de tine, sa inveti si sa ma faci mandra de tine”, si plange si i se pare ca totul s-a sfarsit, nu poate intelege de ce? De ce nu e si el in tren sa plece, sa nu priveasca inapoi, prin pasi sa dea timpul inapoi, sa scrie, sa rada, sa planga, sa uite tot. Si totusi…sa nu-i para rau de nimic, tot ce-a facut si va mai face va fi pt ca asa a fost sa fie. Nu-i pare rau si-n timp ce altii dorm el scrie, o ia incet in brate si e vesel, adoarme, maine-i o noua zi, din ce in ce mai sigur, orice ar fi, e un om cu vise, cu iluzii, cu sperante si spera ca intr-o buna zi va apuca sa-i multumeasca, si ei si lor si voua, sa spuna: multumesc pentru ca m-ati facut ca sa traiesc, sa va iubesc, sa va urasc, sa-mi fiti aproape, sa nu va mai cunosc. E primavara iar, in fiecare luna “mai” se naste si mai creste-un an si iar isi schimba pielea in fiecare an. Si scrie razand, plangand, dar scrie…