thereistomorrow

Inc-un pic si va fi zi, inc-un pic si va fi iarna, inc-un pic si va fi alb, inc-un pic si va fi nou si o vom lua de la capat, o viata noua, un sfarsit mai vechi, o viata trista, o zi frumoasa, o clipa minunata. Si iar scriu dar nu mai plang, si iar scriu dar nu mai rad, aprind o lumanare si ma-nchin si-ti spun ca acum am nevoie de tine, ca niciodata acum vreau sa fii aici sa nu ma pierd, sa te visez si sa imi zici pe ce poteca sa calc,  cu cine sa ma duc, sa-mi spui ca ma astepti, dar ca mai am de stat, mai am de rezolvat ceva aici, mi-e greu sa stiu ca o sa plec peste cativa ani, dar ma voi intoarce, ma voi intoarce sa aprind o lumanare si sa fumam o tigara sa mai vorbim si sa ne sfatuim, sa-ti sarut mana si sa-ti spun ca plec, sunt acolo unde ma duceai in fiecare an, sunt “acasa”, te iau cu mine sa-ti vezi nepotii, sa te joci cu ei si sa-i inveti aceleasi lucruri care mie mi le-ai spus, desi e mult de-atunci inca stiu tot si stiu ca tie-ti multumesc pentru “mine”, pentru ca de n-ai fi fost nici eu n-as fi existat. Si-aprind o lumanare, pun un buchet de flori si privesc, in gol, la poza de pe cruce, la cat erai de vesela si ca m-ai inteles tot timpul, ca i-ai ascuns maica-mii ca am venit beat rupt acasa, ca nu i-ai zis c-au vrut aia sa ma exmatriculeze-n generala si ca m-ai protejat tot timpul si probabil ca mi-ai spune sa nu uit, sa nu iert, sa tind spre mai bine, sa nu ma opresc decat atunci cand imi spui tu. Si iar scriu si iar rad si iar aprind o tigara, aseaza-te langa mine si aprinde si tu una si sa vorbim, sa bem o cafea, sa ne povestim ce-am mai facut, am atatea de zis, am atatea sfaturi de cerut.