No regrets
Ai avut vreodata regrete dupa ce faci un lucru? sau regrete ca n-ai facut ceva? Imi place sa plec de la premiza ca n-am facut pana acum nimic ce sa regret mai tarziu, dar probabil ca nu-i asa, regret ca n-am fost mai atent si mai putin nesimtit cu cineva care nu mai este acum langa noi, dar stiu ca m-a iertat(miss you grandma, I can’t wait to see you on the other side). Regret ca acum 2 ani am ales pe cineva, sau mai bine zis, reales pe cineva care acum imi dau seama ca nu merita, cand puteam sa aleg altceva si probabil acum as fi fost fericit, macar pentru ca as fi vazut cum ar fi daca ar fi, inca am un “soft spot” pentru ea si probabil ca oricand as fi de acord cu orice mi-ar propune( daca citesti astept propuneri) 
) doar o gluma, stiu ca nu s-ar putea. Regret ca nu sunt cum ar vrea unii sa fiu (sau poate nu) imi place asa cum sunt, probabil daca ma crezi ciudat este pentru ca tu esti ciudat(a), eu sunt doar real, ceea ce esti tu e ireal, o utopie creeata dupa ’89 de doritorii de afirmare. Regret unele decizii, unele cuvinte, unele reactii, dar probabil ca nu-mi pare rau, asa a fost sa fie, asa a fost sa mearga viata si sa se intample, probabil vom avea si noi cei putini parte de ce ne dorim, nu vom mai alerga dupa o mica raza de soare, deja strada mea e asfaltata si curatata, flori la geamuri, totul miroase frumos, astept doar sa vina soarele si cand se va decide el sa rasara pe strada mea voi avea si mai mare grija de ea.
Frustrare? complex? lache? emo? neah, just plain, simple, normal.
Just take me home, where the sky is blue and the grass is green, everything’s like i want it to be, peaceful and calm, she’ll be there waiting for me at the end of the street.
